Mă cuprind fiorii unei emoții fără egal cînd mă gîndesc la originile corului înființat și condus de unul dintre marii părinți spirituali ai orașului care i-a dat pe Alecsandri, Bacovia, Grigore Tabacaru ș.a.! Aceasta se întîmpla în aprilie 1923, cînd în mintea poetului emblematic pentru urbea noastră încolțea și prindea contur gîndul-inițiativă de a redacta o revistă de cultură, pe care o va și edita în 1925.
Din presa vremii avem puține informații despre activitatea corului învățătorilor de atunci. Nu avem decît informații vagi asupra repertoriului, asupra mișcărilor formației, presupun, de dimensiuni reduse. Dar, cunoscîndu-l pe marele său animator din activitatea literară, ecleziastică și didactică, preotul-profesor Ion Luca, bănuiesc, am convingerea că trebuie să fi fost o activitate la fel de serioasă, de temeinică, așa cum le făcea pe toate vrednicul om.
Ion Luca a condus corul pînă în 1932, după care l-a preluat Alex. Tiron, care l-a păstorit pînă în 1941. Această perioadă rămîne marcată de o înregistrare la Radio. Este de prisos a spune cîtă importanță a avut acest fapt pentru acele timpuri. Doar pe durata războiului (1941-1944) și-a întrerupt corul activitatea. Din 1945 se reface formația care avea să fie condusă de cunoscuți, talentați și pasionați profesori ai școlii băcăuane: Ion Fazlă (dirijor și compozitor), Diodor Dobronăuțeanu (idem), C. Alexa, Emil Zaborilă (o vreme, dirijor al Orchestrei simfonice, care-i va preda bagheta, în 1970, maestrului Ovidu Bălan), Alex. Vrînceanu sau V. Pîrlea.
Pe bună dreptate s-a spus că, de la 11 noiembrie 1971, Corul Sindicatului din Invățămînt intră într-o nouă eră a existenței sale, odată cu preluarea lui de către actualul mentor, profesorul Ion Bănică. Întîmplător sau nu, se produce aceeași metamorfoză ca și cu un an înainte, cînd destinele Filarmonicii fuseseră încredințate tînărului, entuziastului și talentatului muzician Ovidiu Bălan. În ceea ce privește corul, noutățile privesc o nouă concepție dirijorală, Ion Bănică fiind discipol al lui Marin Constantin, o nouă politică repertorială, abordînd clasici români și universali, prelucrări folclorice autohtone și străine și, poate, nu în cele din urmă, o concepție managerială. În ciuda a nenumărate adversități, mai ales din partea autorităților locale ale vremii, Corul „Ateneu” s-a afirmat pe plan artistic, creîndu-și un bun renume profesional. Dacă Ion Bănică a găsit înțelegere, sprijin profesional concret, bunăvoință, colaborare colegială, acestea au venit din partea unui mare profesionist al muzicii, om cu sensibilitate și probitate morală, care a sprijinit în multiple forme Corul „Ateneu”. Este vorba de dirijorul simfonicului băcăuan, Ovidiu Bălan. Colaborarea cordială cu Filarmonica și cu marele său dirijor a făcut posibilă abordarea unui repertoriu de elevată expresie artistică, în concerte comune sau pentru înregistrări la Radio și Televiziune. De-a lungul anilor s-au interpretat piese vocal-simfonice din repertoriul clasic, muzică modernă românească și universală, colinde românești și străine, folclor autohton și al altor popoare.
Un punct forte al corului de cameră „Ateneu” au fost ieșirile din anonimatul provinciei prin înregistrările pentru Radio și Televiziune, cu prezențe pe post în multe emisiuni. Un disc înregistrat în 1983 a fost urmat în 2001 de două c.d.-uri cuprinzînd colinde românești și internaționale, folclor românesc și din străinătate, muzică vocal-simfonică, în colaborare cu Filarmonica din Bacău. Recunoașterea demersului artistic al lui Ion Bănică și corului „Ateneu” s-a produs firesc, prin invitații la festivaluri-concurs în Italia, Polonia, Grecia, Austria, unde a primit de fiecare dată valoroase premii. Este vorba despre trei premii internaționale în Italia, Grecia, Polonia și de premiul de popularitate – Austria 1993. Tot semn al recunoașterii valorice sînt și turneele în Franța, Italia, Germania, Elveția, Polonia, Cehia și Slovacia.
Componenții acestei formații sînt aleși cu grijă dintre profesorii de muzică, dintre învățători și educatoare, dar și din alte categorii de intelectuali din Bacău. Indiferent de vîrstă și de profesie, pe toți îi unește dragostea pentru muzică, devoțiunea pentru efortul artistic și asumarea multor sacrificii și renunțări și o mare coeziune, proprie profesioniștilor de valoare. Cît despre dirijorul și animatorul acestei formații, profesorul Ion Bănică face parte dintre acei profesioniști care sînt în stare a sacrifica orice pentru a triumfa arta pe care o slujesc cu credință și pasiune. (Valeriu Traian).
Lasă un răspuns