Mai bine de un sfert dintre copii de la licee au părinții plecați în străinătate și ei au fost lăsați aici pentru a-și continua studiile. Cum unii părinți cîștigă mai bine, vor ca odraslele lor să aibă tot ce își doresc. Așa că în licee a început o concurență între copii care au părinții departe, între copii care au bani, dar au și părinții aici, și între copii săraci sau care nu au bani să facă față concurenței.
Fiecare încearcă să aibă o garderobă cît mai vastă, cu haine din străinătate și originale, cu caiete și pixuri cît mai șic. Dacă nu ai celular, walkman, radio de buzunar, agendă electronică, cd-player nu ești de băgat în seamă. Iar dacă le ai pe toate, atunci treci în sectorul doi al concurenței, adică acela în care obiectul cel mai valoros cîștigă, cel mai nou, sau, oricum, „cel mai cel”. Totul trebuie să fie de marcă, ce-i din piață e „infect”.
S-au făcut mult mai finuți tinerii noștrii. Cel mai bine văzut este „domnul” sau „domnișoara” care vine cu o mașină la școală, cu leptopul în ghiozdan, de abia venit de la coafor, cu haine de marcă, celularu’ la gît și zorzoane de mînă. Nici cei cu părinții aici nu se lasă, punîndu-i la cheltuieli groaznice pentru a fi în pas cu moda din liceu împusă de cei mai „șmecheri”. Cît despre cei săraci, învață din timp cum e să nu ai și cît de puțin contează dacă ești prost sau deștept. Stratificarea socială devine din ce în ce mai evidentă și mai sufocantă și culmea e că, de pe băncile liceului, înveți cum să te dai bine pe lîngă „un baștan”. O lecție care s-ar putea să-ți trebuiască mai tîrziu, dacă societatea noastră nu se va așeza altfel. (Andreea CEASĂR)
Lasă un răspuns