În umbra crucii

Există o anumită jenă atunci când trebuie să vorbești despre prostiile (sau chiar infracțiunile!) unor oameni ai bisericii. Mirenii, din respect pentru religia în care s-au născut, preferă să-și înghită cuvintele decât să-și exprime obida față de preoții prea lacomi sau față de cei care au uitat normele morale cele mai simple.

Cu toate acestea, este de necontestat faptul că în vremea din urmă s-au înmulțit faptele grave din sânul Bisericii. În vară, profesorul de religie de la un liceu bucureștean strângea mita pentru examenul de bacalaureat. În Bacău, un preot a pactizat cu infractorii din pușcărie și a devenit (direct sau indirect) complice la faptele acestora. Să ne amintim că zeci și sute de cetățeni creduli au fost înșelați, prin telefon, de către bandiții încarcerați. Poate unele dintre telefoanele folosite în aceste infracțiuni au fost introduse în celule chiar de preotul traficant… Bun prilej taina spovedaniei pentru a încălca legile!

Nu mi-am propus să inventariez toate faptele diverse din ultimele luni care au avut drept subiecte potlogăriile unor slujitori ai Domnului. Mă întristează și mă îngrijorează o astfel de enumerare. Prea mulți preoți prinși băuți la volan, prea multe scandaluri pentru o parohie sau alta, prea multe afaceri dubioase… BOR este organizată ca o fundație. Având statut de ONG, nu plătește impozite pe profit, nu distribuie dividende taxate de stat și – în general! – este scutită de orice bir pe care restul firmelor sau salariaților din România sunt constrânși să le achite lună de lună. În schimb, lefurile angajaților Bisericii sunt decontate de la Bugetul de Stat, iar proiectele faraonice din mai toate orașele țării primesc subvenții babane de la consiliile locale și județene (bani din taxele și impozitele „păcătoșilor”). Când vine vorba de taxarea activităților BOR, înalții prelați de la Patriarhie sar ca arși. Strigă împotriva celor care „vor să impoziteze cutia milei!”… Fals!

Nu despre pomana lăsată de credincioși vorbim, ci despre fabricile de lumânări, de confecții, de mobilier specific, toate scutite de biruri. Cum să concureze un întreprinzător care își deschide o fabrică de lumânări (și este taxat de toate instituțiile Statului) cu un ONG precum Biserica Ortodoxă?! Sub acoperământul acesta cuvios funcționează agenții de turism (cu tarife extrem de mari pentru serviciile oferite), posturi de radio locale și naționale, canale de televiziune, publicații (unele distribuite la liturghie), unități de cazare și restaurante (cărora nu li se va aplica „forfetarul” de la 1 ianuarie 2014), edituri, tipografii, muzee cu taxă de intrare, școli, azile subvenționate de la Buget și multe altele. Aș mai adăuga ceva: BOR este, poate, cel mai mare proprietar de terenuri și păduri din România. Are, de asemenea, nenumărate clădiri și alte bunuri.

Unii înalți prelați se numără printre cei mai activi și bogați jucători la Bursă. Investițiile financiare sunt, pare-se, ultima pasiune a absolvenților de teologie. Nu există sector economic în care să nu descoperim și o oarecare implicare a „celor sfinți”. În acest context, mă întreb unde sunt principiile morale? Dincolo de averea uriașă strânsă la umbra crucii ce-a mai rămas din mesajul transcedental al lui Iisus? Averea, în sine, nu este rea; contează la ce o folosești. Într-un stat laic (după câte știu, încă nu suntem Republica Ortodoxă România…) asemenea lucruri n-ar trebuie să se întâmple. Pentru că – nu-i așa? – să-i dăm Cezarului ce e al Cezarului și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu!
Ștefan RADU