„Înalta artă muzicală este dorul de Dumnezeu”

Adevărații iubitori ai muzicii care au ratat un concert dirijat de Ovidiu Bălan se pot socoti perdanții unei zile de trăire sensibilă ce poate fi egală cu un an, doi sau zece, risipiți așa în deșertăciune și dosădiți până la pământ. Pentru că Ovidiu Bălan nu acceptă în repertoriu decât valori artistice reale, cărora le poate asigura o nobilă transfigurare. Ori, compozitorul Liviu Dănceanu (directorul „Zilelor Muzicii Contemporane) știe bine acest lucru. De aceea, îi oferă lucrări de înaltă ținută în care frumosul și binele urmăresc același ideal, aceeași finalitate.

Una din cele cinci compoziții din ultimul concert al festivalului ne-a făcut să regăsim în noi grațiile copilăriei („Vibrări bacoviene”, de Alexandra Cherciu), alta în luminozitatea sau dramatismul poetic al lui Lucian Blaga („Întoarceri la Blaga” de Viorel Munteanu), iar una ne-a convins că opera de artă este o stofă a naturii brodată de imaginație („Concertul pentru flaut și orchestră”) de Călin Ioachimescu, interpretat de fiul său. „Înalta artă muzicală -spunea Kandinski- este dorul de Dumnezeu”, iar sentimentele trăite în preajma ei nu sunt, oare, partea cea mai luminoasă și mai strălucitoare a vieții noastre? Uneori o trăim în tristețe și melancolie, alteori o dansăm în ritmurile debordante și în bucuria jocului („Triptic” de Adrian Pop). „Când își are izvorul în suflet, farmecul artei lasă urme adânci”, spunea Nicolae Iorga. Și cum să nu fie așa dacă „Pentaihul” cu ritmurile lui bizantine ne-a întors cu fața spre tot ce a fost senin, minunat, senin și primordial în existența noastră și în cântecele ce înălțau slavă lui Dumnezeu?

Va fi greu să uităm sclipirile de smarald ale intonațiilor modale orânduite de Viorel Munteanu pe versurile lui Lucian Blaga: dorul, lumina sfântă, căutarea divinității, visarea. Muzica este centrată pe șapte poeme ale poetului, în interpretarea actorului Geo Popa și a sopranei Mihaela Grăjdeanu. Nu sunt poeme ce pot fi cântate separat, ci sunt legate stilistic într-o compoziție unitară, care amintește, în bună măsură, delicatețea sufletească din cartea „Hronicul și cântecul vârstelor” a poetului. Glasul suav al solistei a potențat cu sensibilitate aparte versurile blagiene, dând strălucire și muzicalitate partiturii.

Pagini de muzică diamantină a restituit simfonicul băcăuan și în lucrarea „Vibrări bacoviene” de Alexandra Cherciu, un poem concertant în trei mișcări, care glosează pe marginea singurătății, al spleenului specific poeților simboliști, aflați în ploaia de sub care se „aude materia plângând”. Ca să nu plecăm din sala de concert cu sentimente noptatice, „Tripticul” lui Adrian Pop a finalizat o manifestare muzicală cu o lucrare desfășurată într-un ritm drăcesc de dans, precedat de câteva tablouri coregrafice de inspirație folclorică. O orchestrație luxuriantă au făcut din „Triptic” o pagină savuroasă de vivacitate ritmică rar întâlnită.

Înaintea concertului ce a încheiat „Zilele Muzicii Contemporane” au fost lansate trei cărți de mare elevație, scrise de Liviu Dănceanu, Tudor Misdolea și Ozana Kalmuski-Zarea, asupra cărora vom reveni.

Vasile PRUTEANU