Incompetență camuflată în scuze

Eduard ADAM

Mă întrebam ieri, după ce am văzut un articol al unei colege, ce-o fi în mintea oamenilor care locuiesc în zonele inundabile din județ? Localnici cărora, așa cum scria în articolul respectiv, li s-a spus deschis să fie gata de fugă, în caz că încep ploile. Așa li s-a transmis celor aflați în pericol de către administrațiile locale. Primarii, legați la mîini, spun acum că n-au nici bani și nici vreun alt mijloc să lupte cu natura dezlănțuită. Așa că au ajuns bieții oameni să doarmă noaptea iepurește, iar la primele picături de ploaie să sară ca arși.
De mila oamenilor acestora plîng, fiindcă cei loviți sînt tot cei săraci, care trăiesc în niște cotinețe. Adică persoane care n-au tăiat lemn cu nemiluita. Sau, oricum, nu ca cei care astăzi trăiesc în adevărate palate. însă nu înțeleg să le cînt în strună primarilor de pe Valea Muntelui. Degeaba se plîng domniile lor astăzi. O fac fiindcă, aproape sigur, cei mai mulți au conștientizat, în sfîrșit, dimensiunea dezastrului. A tăierilor necontrolate din păduri, la care ei sînt părtași. Dacă-i spui unui primar că e vinovat pentru că n-a încercat să stopeze tăierile masive de lemn, îți va veni cu zeci de scuze. Fie n-a fost el primar înainte, fie el s-a zbătut, dar de unul singur n-a putut face nimic, fie poliția blochează dosarele ori magistrații le-au dat drumul hoților. Cei mai mulți aleși locali omit de fiecare dată să recunoască că au făcut totul cu jumătate de măsură. Că n-au intervenit prompt, fiindcă nici n-aveau ei interes. Și ce tupeu să aibă ei, primari, să ceară imperios stoparea tăierilor, cînd aproape fiecare avea, ba unii cred că încă mai au, gatere în curte?! N-au spus «gata!» fiindcă au profitat și ei. Iar acum ies la rampă și se plîng că le fug pămînturile la vale, că podurile se rup în două, că apele învolburate de pe dealuri mătură totul în cale. Ei bine, natura se răzbună. Și o face fiindcă zonele împădurite din județ au fost jefuite, iar cei care trebuiau să împiedice toate aceste lucruri au stat nepăsători și și-au tras partea leului.

Mi-aduc aminte de un episod, petrecut cu vreo doi ani în urmă într-o comună de pe Valea Muntelui, elocvent pentru cît de „detașați” au fost unii primari de fenomenul defrișărilor. Fostul prefect Radu Cătălin Mardare a mers să țină audiențe în acea localitate, iar țăranii au venit în număr mare să își spună păsurile. N-a vorbit nici un țăran despre altceva în afară de pădure. Pînă la urmă, prefectul a reușit să le explice oamenilor că tăierea pădurilor nu e o soluție. Că banii obținuți din lemn se duc, și-apoi încotro apucă?! Ei bine, la un moment dat, primarul a ieșit din birou. Iar de unde oamenii adunați în fața primăriei plecaseră după discuția cu prefectul, primarul a revenit și a spus că lumea s-a răsculat. Reveniseră toți la primărie. A fost mai mult decît evident că totul fusese premeditat. Iar în curtea acelui ales local, aveam să aflu ceva mai tîrziu, trona un ditamai gaterul.

Așa că primarii care astăzi se plîng ar face bine să-și analizeze mai întîi activitatea de pînă acum, să vadă unde au greșit și să încerce să refacă ei ce mai pot. Dacă mai pot. Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!