• arabii și fetele îl scoteau din foame pe studentul Sahaghian • mașina de cusut a umplut cu bani buzunarele de studentă ale Brîndușei Stan
În timpul facultății, banii de buzunar sînt cea mai chinuitoare problemă a unui tînăr. Fie boboc, fie aproape licențiat, orice student se vaită mereu că are buzunarele goale. Chefurile studențești, excursiile în creier de munte sau zilele de 1 mai, musai petrecute pe litoral, sînt de neuitat tocmai pentru că mărunțișul din buzunare te obligă să găsești cele mai trăsnite moduri de a petrece. Cum bursa studențească este mult prea mică pentru traiul pe cont propriu, iar banii de acasă nu ajung decît pentru cîteva cursuri și cărți, trebuie să-ți pui mintea la contribuție și să scoți bani din piatră seacă. Soluția era valabilă și pe vremea comuniștilor, dar după ’89 a devenit chiar o regulă.
Sfîrșitul anilor ’70 l-a găsit pe Gabriel Sahaghian, purtătoul de cuvînt al Casei Asigurărilor de Sănătate(CAS) student la facultatea de jurnalistică. Viața la cămin pare să fi avut numai avantaje pentru buzunarul tînărului de atunci. Armean la origine, lui Sahaghian i-a venit ușor să lase impresia că este arab get-beget, iar prietenia cu studenții veniți din Orient i-a oferit tînărului student soluția prin care să facă economie de bani. „Pe vremea aia fumam numai Kent, care nu putea fi cumpărat decît cu 50 de lei de la bișnițari. Mergeam la colegii mei arabi ca să cumpăr țigări, dar ei îmi ofereau pachetul întreg fără să-mi ceară nici un leu. În schimb, atunci cînd îmi dădeau pachetul, rupeau ambalajul, ca să fie siguri că nu îl vînd la alți studenți. Eu eram bucuros că am țigări bune de fumat și că nici nu dădeam bani pe ele, așa că nici prin gînd nu-mi trecea să le vînd”, povestește acum Gabriel Sahaghian. Ca să înmulțească banii de buzunar, studentul din Bacău a mai găsit o variantă ingenioasă. „Îmi vindeam cartela la cantină, dar nici nemîncat nu puteam să stau. Oricum nu făceam foamea. Mergeam tot la cantina unde mîncau studenții arabi, pentru că știam că mulți dintre ei nu prea treceau pe la masă. M-am învîrtit pe lîngă bucătăreasa de acolo și am convins-o să-mi dea să mănînc din porțiile arabilor. Din meniul lor nu lipseau fripturile, apa minerală sau Pepsi”, recunoaște purtătorul de cuvînt de la Casă. Cu economiile serioase făcute la țigări și mîncare, Gabriel Sahaghian nu-și făcea prea mari probleme pentru viitoarea zi din viața lui de student. Cu toate astea, se mai întîmpla să rămînă fără bani în buzunar. Și atunci, însă, el apela la o schemă de succes: împrumuturile de bani de la fete, cu retur la bursă.
Brîndușa Stan le făcea haine colegelor cu bani
Artificiile care să aducă mai mulți bani au devenit mult mai variate după Revoluție. Jurista Spitalului de Urgență, Brîndușa Stan, a apelat și ea la diverse trucuri pe vremea studenției din Iași. Plecată să studieze dreptul, Brîndușa nu a pierdut deloc timpul. După cursuri, însă niciodată în sesiune, viitoarea juristă nu se dezlipea de lîngă mașina de cusut. Urmase și niște cursuri de design vestimentar și era momentul să exploateze noțiunile învățate. Era rost de bani. „În studenție am locuit la mătușa mea în Iași. Ea avea mașină de cusut, deci m-am apucat de treabă. Aveam colege cu bani care voiau să-și facă haine după modele din reviste de modă. Scoteam tiparele din reviste și le transformam apoi în funcție de mărimea clientei. Munceam pînă la două noaptea și aveam bani mai mulți decît primsec acum salariu”, și-a amintit Brîndușa Stan. Spiritul de afaceri al studentei la drept s-a manifestat și după aceea. Pe mașina de cusut a mătușii nu putea să facă rost de bani la infinit. Așa că s-a gîndit repede la o soluție prin care să-și cîștige independența. „Am strîns o parte din banii cîștigați, pînă cînd am găsit o ofertă foarte avantajoasă, care nu trebuia pierdută. Am dat 250.000 de lei, în anul 1993, pe o mașină de cusut electrică cu 16 operațiuni adusă din Germania. Mașina arăta ca un geamantan micuț și puteam pleca cu ea la domiciliu clientei. Tot cu ajutorul ei mi-am făcut și eu toate hainele pe care mi le-am dorit și m-am întreținut în facultate fără să aștept bani de acasă”, povestește jurista. Acum, la cîțiva ani după terminarea facultății, mașina de cusut electrică merge la fel de bine. Cu toate acestea, Brîndușa a abandonat munca de design vestimentar pentru prietene și cunoștințe, puținele haine cusute de ea fiind numai cele din garderoba personală. (Cezara DUȚĂ)
Lasă un răspuns