O bucurie generală cuprinde întreaga familie la venirea pe lume a unui copil. Casa se umple de flori, bomboane, mormane de jucării și baloane colorate. Tot soiul de daruri pentru cel mic încep să curgă din partea cunoștințelor și prietenilor, petrecerile se țin lanț, iar între bunici și părinți se duce o adevărată bătălie pentru supremația asupra copilului. Bunicii nu se mai îndură să lase din brațe mogîldeața ce tocmai le-a devenit nepot, mămicile nu mai au ochi decît pentru copil, iar pe tătici îi cuprinde gelozia și se simt lăsați deoparte.
După cîteva zile, tevatura se mai liniștește și părinții sînt lăsați să își vadă în tihnă de copil. Acum vine și momentul trezirii la realitate. Oricît ar fi de frumușel și drăgălaș, un copil nu crește numai cu mîngăieri și ținut în brațe. Adusă brusc cu picioarele pe pămînt, mama se trezește că are nevoie de o sumedenie de lucruri ca să poată avea grijă așa cum trebuie de cel mic. Așa că îi face soțului o listă, îi pune în mînă o sacoșă și îl trimite mai întîi la farmacie. Fără bani suficienți, sacoșa rămîne aproape goală. Și asta pentru că produsele farmaceutice destinate copiilor vin, în mare parte, din occident, și au, ca atare, prețuri occidentale. O cutie de lapte praf ajunge pînă la 150.000 de lei, o tetina – 25.000 de lei, o suzetă – 50.000 de lei, iar un scutec de unică folosință (cunoscutul Pampers) nu mai puțin de 12.000 de lei. Un copil are nevoie, în medie, de patru-cinci cutii de lapte praf și de cel puțin 60 de scutece de unică folosință pe lună și, oricît ar fi mama de grijulie la sterilizat, tot îi trebuie cel puțin două-trei tetine într-o lună. Numai pentru aceste lucruri strict elemetare familia cheltuie lunar cel puțin 1,5 milioane de lei. Mai este nevoie, însă, și de produce comsetice, care costă cam de trei ori mai mult decît produsele similare pentru adulți. Un șampon ajunge la 70.000 – 90.000 de lei, un săpun pentru copii poate fi cumpărat cu 20.000 de lei, o pudră este 30.000 de lei. Uleiul de corp, bețișoarele sterile, termometrul de cameră, supozitoarele și paracetamolul sînt deja nimicuri care nu se mai pun la socoteală. La fel de ușor se mai pot trece cu vederea fructele și legumele de care copilul are nevoie de la vîrsta de două-trei luni în alimentație.
Hainele pentru copii, mai scumpe decît cele pentru adulți
După ce împlinește un an, copilul nu mai încape în hăinuțele pe care le-a primit cadou la botez. Așa că, pe lîngă celelalte cheltuieli, părinții trebuie să bată drumurile către magazinele de profil. Comerciantul știe că nevoia, dar și dragostea părintească, scoate bani din buzunar. Dacă un adult își mai permite să treacă pe la „bulendrica”, hainele second hand sînt greu de acceptat pentru copii. Așa că prețurile pentru hainele copiilor depășesc de multe ori limita bunului simț. Și rivalizează cu prețurile de la lucrurile pentru adulți. Deși o pereche de pantaloni pentru un copil de cîțiva anișori reprezintă doar o treime sau un sfert din materialul necesar unui adult, ele costă aproape tot atît, adică în jur de 350.000 de lei. O bluză albă, simplă, pentru o fetiță ajunge la 200.000 de lei. O pereche de sandale pentru un puști de doi-trei ani costă în magazine în jur de 400.000 de lei, iar dacă materialul este din înlocuitori, prețul coboară cam pînă la 250.000 de lei. Iar sandalele țin o lună, maxim două. Pare să fie vorba despre o regulă simplă a „economiei de piață”. Produsele pentru cei mici sînt absolut necesare, pentru că ele trebuie înlocuite mult mai des, pe măsură ce copilul crește. Așa că, hai să le scumpim fără măsură!
Creșterea unui copil implică, însă, înainte de toate, alimentația lui. Laptele, carnea de pui sau vită, iaurtul, brînza de vaci, mierea de albine, legumele și fructele sînt doar cîteva dintre alimentele care nu au voie să lipsească din alimentația zilnică a unui copil. Un calcul sumar arată că numai acestea scot din buzunarele părinților cel puțin un salariu minim pe economie în fiecare lună. La care se adaugă dulciuri, cereale și alte mici nimicuri pe care cu greu le poți refuza unui micuț.
Cum rămîne, însă, cu educația? Cea mai ieftină carte de colorat costă cel puțin 15.000 de lei și este „gata” în două-trei zile. Creioanele colorate variază între 15- 200.000 de lei, nu mai punem la socoteală plastilina, jocurile, cuburile și mărunțișurile care umplu timpul copilului și scot bani din buzunar. Un copil este, cu certitudine, la această oră, o mică investiție. Și nu am pus la socoteală „mofturile”, gen păpușă Barbie, bicicletă, role sau pregătirea la engleză.
„Cine are să îi crească, cine nu, să nu-și dorească”
Cu siguranță, cel care a născocit această vorbă a fost părintele unuia sau mai multor copii. În ultima vreme tot mai mulți părinți își aduc amite de această veche vorbă românească. Puține sînt familiile care se încumetă să aibă acum mai mult de unul sau doi copii. Tot la fel de puțin sînt părinții care reușesc să le asigure copiilor lor o hrană bogată în calorii și o îngrijire corespunzătoare. Statisticile spun că, între 1990-1998, greutatea medie a nou-născuților din România a scăzut cu peste 60 de grame, bebelușii noștri fiind cu 200 de grame sub media celor din Vest. De asemenea, mortalitatea infantilă este, la noi, de trei ori mai mare decît în țările occidentale. Tot statisticile spun că peste jumătate din copiii de pînă la cinci ani suferă de anemie. Ar fi și greu să fie altfel, atîta vreme cît doar un sugar din 20 primește lapte praf special, ceilalți fiind hrăniți cu lapte de vacă sau lapte pulbere standard, care provoacă tulburări digestive, sîngerări și anemii.
Starea de sănătate proastă a celor mici îi face să fie din ce în ce mai sensibili la boli. În ultimii ani s-au înmulțit serios cazurile de boli ale aparatului digestiv, de boli infecțioase, tulburări mentale și probleme respiratorii. Dacă ajung la școală, încep alte probleme. Pur și simplu, multe familii nu sînt în stare să facă față cheltuielilor pe care le presupune frecventarea unei instituții de învățămînt, așa că își opresc copiii acasă. Rata natalității cunoaște acum o scădere fără precedent, iar în lipsa unor reale măsuri de sprijin din partea autorităților, în următorii ani situația ar putea scăpa de sub control. (Elena SOLOMON)
Lasă un răspuns