Sculptorul Constantin Brâncuși și milionarul Arnold Maremont din Chicago au fost eroii unei spectaculoase licitații, ținută la galeriile Sotheby Parke Bernet din New York acum cîteva decenii, în ziua de 1 ianuarie. În numai cîteva minute, sculptura „Negresa blonda” a lui Brâncuși a urcat de la 9.000 la 750.000 de dolari, cel mai mare preț acordat vreodată pentru o lucrare modernă. Galeriile Marlboroug, care au achziționat lucrarea, au repus „Negresa blonda” în circuitul de valori al lumii, scoțînd-o pentru totdeauna din colecția închisă a unui milionar.
X
În „Cafeneaua subiectelor, scriitorul Ovidiu Genaru susține că în noaptea de Anul Nou polițiștii au descoperit pe șosea un om sfîrtecat de…băutură.
X
Am petrecut Revelionul la familia Izvoranu, fiind invitat insistent de doamna Anișoara și de soțul ei Sorin. O masă îmbelșugată cu fripturi, cîrnați, chișcă, caltaboși, piftie, tobă, sarmale, vin roșu și alb demisec ne-au asigurat o bună dispoziție de vis. Pe la miezul nopții, fiind prins într-o discuție pasionantă cu Sorin, am lovit din neatenție un pahar cu vin roșu, care i-a pătat gazdei o impecabilă față de masă de Olanda. Vai, Ani, ți-am lăsat o amintire de neșters – am îngăimat eu un fel de scuză. Nu-ți face probleme – a zis Ani – am un detergent care scoate și negrul de pe diavol, darămite o biată pată de vin. A schimbat fața de masă pătată cu o alta tot atît de albă și de impecabilă ca și prima. Peste un sfert de ceas, Sorin a răsturnat și el un pahar cu vin roșu. Alt tîmpit ! a mormăit Ani.
X
După ce a îngurgitat o cantitate apreciabilă de bucate și vinuri fine, Voltaire a ieșit în după amiaza zilei de 1 Ianuarie la o plimbare în grădinile palatului de la Versailles. Pe o alee cam îngustă, filozoful s-a întîlnit cu cel mai acerb critic al său. Acesta din urmă, furios, s-a răstit la filozof zicîndu-i: Eu nu mă dau la o parte din fața unui măgar!
Ba eu da, i-a răspuns Voltaire.
X
În dimineața de după Revelion, autobuzul Slănic-Tg.Ocna era arhiplin cu o lume mai degrabă mahmură, decît veselă. Taxatoarea – o femeie de vreo 120 de kile – avea mîncărici la limbă, admonestînd mai pe fiecare călător. „Măi spînzuratule, dă-te jos de-acolo, crăpați-ar fierea-n tine, i-a zis unui copilandru. Un altul, ca să paseze conflictul, îi zice taxatoarei: „Două bilete de 2.000, bilete de 2.000, spui în p… mă-tii, unde mergi, că prețurile eu le știu, că de aia îs pusă eu aici”. Pînă la Cireșoaia, doamnă”. „Școala sau fîntîna?” Pînă la școală, doamnă! Păi, dacă era pînă la fîntînă, nu era 2.500? Apoi se răsti la călători: Alo, alo, mai este careva fără bilet în fund? Eu, doamnă, dar mi-l bag acu, răspunse un tînăr. De casieriță se apropie un tip elegant și-i ceru două bilete pînă la Tg.Ocna. „Probabil iei unu pentru mata și unu pentru mămic-ta”. „Dă, doamnă, biletele și nu mai pune atîtea întrebări, mînca-mi-ai rușinea”. Casierița sări friptă de pe scaun și strigă la șofer; dom’ șofeeer, oprește, bre, mașina că uite măgarul ăsta a zis să-i mănînc rușinea. Da’ mănîncă-i-o din mers. Să mai opresc mașina pentru atîta lucru? răspunse șoferul.
Mare veselie a fost pînă la Tg.Ocna.
X
Un englez care a petrecut Revelionul la Bran, județul Brașov, s-a decis ca după-amiaza să viziteze renumitul castel din localitate, deoarece auzise la Londra că acesta e bîntuit de fantome. La intrare, îl întîlni chiar pe directorul muzeului medieval de la castel, căruia îi puse întrebarea: „E adevarat că în acest castel ruinat umblă fantomele ca la ele acasa?”
– Nici vorba, eu stau aici de 400 de ani și n-am văzut picior de fantomă. (Vasile PRUTEANU)
Lasă un răspuns