Dacă ar fi să se comprime într-o singură propoziție întreaga acțiune desfășurată vineri, 19 octombrie 2012, în holul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău, asta ar suna cam așa: artistul plastic Maria Goia s-a întors acasă. De fapt, chiar ea recunoștea în fața audienței numeroase prezentă la vernisaj: „Am expus prin toată lumea, numai aici, în Bacăul meu natal, n-am expus niciodată.” Astfel, Maria Goia aduce pe simeza Muzeului de Istorie o expoziție complexă, din dorința de a arăta tot ce are mai bun concitadinilor săi. Ea expune o serie inspirată din arta umană primordială, „semne monolitice” cum chiar artista le numește, îmbinîndu-le cu o evadare cromatică în lumea florilor și a maternității, de unde și leit-motivul întrezărit printre pînze – întoarcerea acasă, acel sentiment cald al revederii locurilor natale.
„Poți avea succes oricît de mare prin străinătate, dar să nu te simți împlinit pînă cînd nu primești confirmarea reușitei la tine acasă – a subliniat criticul de artă Valentin Ciucă în prezentarea sa. De fapt, în esența lor, lucrările Mariei Goia spun o poveste a vieții, o narațiune plastică a originii omului. Există, deci, în România un altfel de Goya care-și trăiește aventura de a fi și bucuria de a crea.”
Prezent la vernisaj, viceprimarul Dragoș Luchian a ținut să evidențieze faptul că „este o inițiativă mai mult decît lăudabilă. Avînd în vedere stresul cotidian la care suntem supuși, avem nevoie de o evadare în frumos. Într-o lume din ce în ce mai tehnicizată, avem nevoie să refacem legăturile dintre oameni, iar arta este liantul de care avem nevoie.”
Acest eveniment a putut fi posibil prin largul concurs al Fundației „Sfîntul Spiridon” Bacău, căreia i s-a alăturat Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”.(Liviu MAFTEI)
Lasă un răspuns