Dan POPA
Salut, Mihai. Salut, Dane. Căldură mare ! Mergem la o bere? Da, dar stai s-o sun pe nevastă-mea că mai întîrzii! N-ai un card de telefon? Eu tocmai vroiam să-mi cumpăr unul, al meu e consumat. Ba, da. Ține-l. Mai am vreo 80 de mii pe el. Ți-l pot ție cu 75.000.
Nu mai cheltui 80.000 pe cardul nou. Dă-mi mie 75.000 și-ți rămîn 5.000 în plus. Taman diferența între o bere slabă și una bună.
Mihai mă privește uimit. Se întreabă cum poate să-mi convină o asemenea afacere. Să vînd ceva sub valoare. Îi explic că, într-o lume în care economia de piață e funcțională, clienții studiază cu religiozitate ofertele, compară diverse prețuri și, profitînd de marja de diferențe de prețuri sau de alte condiții locale aleg cele mai bune oferte. De aici rezultă economii mai mici sau mai mari.
Și povestea cu cartela? E un mod de a se asocia a doi clienți care cumpără cartele de telefon. Îndată ce vînzătorul ocazional al cardului vechi vinde cartela veche cu 5.000-7.000 de lei sub valoare, adaugă diferența pînă la 135.000 și cumpără un card cu credit de 150.000. Adică mai am de adăugat doar 60.000 la cei 75.000 de la tine și cumpăr un card nou. Deci amîndoi ne luăm cartele telefonice, scoțînd împreună din buzunar nu 2×80.000, adică 160.000, ci doar 135.000. Iar cu cei 25.000 economisiți mergem la o bere. Doi soți care folosesc cartele de telefon, fiecare pe a sa, pot practica și ei șmecheria aceasta.
Și se face des o asemenea manevră, întreabă amicul meu? Nu prea, îi răspund. Unii nu s-au prins de oportunitate. Majoritatea cartelelor telefonice, din cîte am văzut aruncate, sînt de 80.000 de lei. Din păcate, pare a fi ceva ca o boală națională. Conaționalii noștri refuză să se gospodărească cu creionul și hîrtia, refuză să învețe să fie clienți. Și totuși, colecționarea într-o agendă a informațiilor despre mersul unei gospodării poate da indicații prețioase. De la a constata că ai cumpărat pe lună trei cutii de detergent și era rentabil să cumperi o pungă de un kilogram și jumătate, pînă la a vedea că ai depășit numărul mediu de țigări pe zi și-ți găurești și punga și plămînul. Sau poți constata că la produsele care formează coșul tău zilnic – poți să fii de pildă vegetarian sau dimpotrivă mare amator de biftecuri – inflația s-a manifestat cu o creștere de 20-45 %, nu de 18% cum anunță propaganda oficială. Nu că cifra de acolo ar fi falsă, dar ea include și scăderea de prețuri de la Merțan (Mercedes) sau alte mașini de lux ori stabilitatea prețurilor de la materialele de construcții pentru vilele potentaților. Și iată că știi cum să cheltui și cum să votezi. A scăzut în realitate inflația pînă la 5%? Da? Guvernarea își face treaba, o păstrăm. A rămas inflația aproape aceeași ca acum patru ani? Da? Guvernarea nu-și face treaba, deci e cazul să să ne implicăm personal în viața politică și s-o schimbăm.
Pe de altă parte, colecționarea informațiilor despre oferte comerciale aduce economii însemnate la micul tău buget. Diferențele de prețuri la unele produse de pe piață sînt enorme, raportate procentual la valoarea produsului. Uite, ca exemplu, recent am cumpărat un mouse nou, PS/2, pentru un computer. Dacă-l cumpăram din mijlocul orașului, de pe Calea Mărășești, de undeva de vis-a-vis de Primărie, scoteam din buzunar 170.000 de lei. În schimb, am găsit unul asemănător, de la același producător, la un magazin de piese electronice, dosit undeva în spatele unui mare hotel. Prețul de doar 95.000 de lei. Adică puteam plăti cu 78% mai mult pentru produsul mai scump, în condițiile în care rezolv aceeași treabă cu ambele. Diferență enormă procentual, într-o lume în care „marile reduceri de prețuri” se învîrt pe la 3%.
Și ce nu mai știe clientul de la noi, întreabă interesat Mihai, semn că discuția i-a aprins cîteva beculețe. O droaie de chestii: îți zic doar cîteva, de care dă cu capul zilnic, ca berbecele.
Că vînzătorul are obligația legală să-i dea restul exact, nu el, clientul, să vină cu banii mărunți. Că marfa defectă din vina producătorului se schimbă, iar dacă nu mai este pe stoc se dau banii înapoi, imediat. Că povestea cu „am predat banii și nu-i mai pot restitui” pe care ne-o spune vînzătorul a doua zi e doar o poveste. Că banii se returnează atunci cînd marfa e defectă din vina furnizorului sau cînd serviciul n-a fost prestat pînă la termenul stabilit. Că procedura returnării banilor constă în doi pași simpli: clientul restituie produsul ÎMPREUNĂ cu chitanța/bonul, iar vînzătorul pune chitanța anulată în chitanțier și restituie contravaloarea în bani. Această a doua chitanță pe care o primește înapoi de la client e actul doveditor că a dat banii clientului. Că din magazinele care nu dau bonuri e bine să nu cumperi deoarece n-ai cum să mai schimbi marfa defectă. Că însăși anunțul „marfa vîndută nu se schimbă” este o ilegalitae. De fapt, ea se schimbă în condițiile dictate de lege. Că produsele alimentare, farmaceutice, chimice și cele pentru copii (jucării etc) importate trebuie să aibă prospectul tradus în limba română. Că vînzătorul la piață e obligat să aibă tot setul de greutăți și de obicei îl primește complet de la administrația pieții, dar îl ține sub tejghea. Că vînzarea condiționată tip „apa minerală se dă doar cu vin” este o ilegalitate. N-o accepta! Că promovarea prin sistemul „îți dau ieftin ție” dacă mai aduci doi clienți este ilegală. (Numărul clienților crește exponențial și la ultimul pas, jumătate din numărul lor total rămîn practic fără șansa de a mai cumpăra sau a aduce pe alții întrucît ori nu mai sînt clienți ori nu mai este marfă). Că pentru mărfurile de îndelungată folosință (de peste 10kg, parcă) vînzătorul are obligația prin lege să-ți aducă marfa acasă (deci reclama „transport gratuit la domiciliu” e un vax, deoarece nu te lauzi cu o obligație, ci cu un serviciu suplimentar). Că mărfurile la care se face reclamă la TV și în ziare, pe zone largi sînt cele mai scumpe, costul mărfii incluzînd și reclama. Că reclama îți spune de fapt ce să NU cumperi. Că la computere și alte electronice, chiar second hand, garanția minimă cerută de lege este de un an – deși unele magazine mai acordau doar șase luni garanție.
Lasă un răspuns