Dan Popa
Toată lumea știe ce se seamănă sau ce se plantează primăvara. Grădinile de la țară sau din zonele limitrofe marilor orașe abundă sau cel puțin găzduiesc varza, cartoful, porumbul, tomatele, ardeiul gras și ardeiul capia, ceapa, dovlecelul, castravetele… lista scrieți-o dumneavoastră. Problema apare atunci cînd, vara și mai ales toamna, în sezonul culesului, mergem cu marfa la piață. Acolo constatăm cu surprindere că toată lumea a adus varză și pepeni și că prețul este la pămînt. E clar, trebuie să refacem lista. Explic imediat cum. O lege nescrisă a comerțului spune că pentru a face comerț cu succes sînt doar două soluții.
Iat-o pe prima: te specializezi foarte strict și atunci vei avea o relație stabilă cu o serie de clienți specializați, practic numai ai tăi. Cum se aplică la agricultură? De exemplu, faci un contract cu o firmă de medicamente să-ți cumpere de pe nu știu cîte hectare producția de mătrăgună (atenție, planta e toxică și se recoltează numai cu ceva echipament de protecție – informați-vă!!). Mătrăguna e bună, de exemplu, pentru producția de substanțe folosite la preanestezie (sulfat de atropină). Iată și riscurile acestui plan (cultura unei plante medicinale sau chiar toxice): solul trebuie verificat la specialiștii în pedologie și dat la analiză pentru a se vedea dacă nu e intoxicat cu metale grele sau pesticide, insecticide și alte substanțe rămase din chimizarea excesivă. Altfel nu sînt admise plantele medicinale recoltate de pe el la prelucrare pentru producerea de medicamente. Un risc este de a depinde de un cumpărător unic. N-ar fi rău să aflați și să contactați mai multe firme potențial cumpărătoare. Dacă prețul de achiziție estimat nu acoperă cheltuielile estimate renunțați, schimbați soiul. Alt risc: nu puteți da nici măcar la porci producția nevîndută, dacă e vorba de o plantă toxică.
Avantajele unei culturi ca cea de mai sus ar fi: relația stabilă cu cumpărătorul, un preț bun dacă-l negociați cu grijă, explicînd clar fabricii că sub un anumit preț nu e rentabil să vindeți (faceți toate socotelile dinainte). Plus faptul că nu vă fură nimeni producția să-și hrănească vaca cu ea.
Alte plante mai inofensive care ar merita cultivate astfel: întîi căpșunile (dacă zona permite). Știați că în zona satului Balcani, județul Bacău, între dealurile cu climă ceva mai rece, soiurile de căpșuni fructifică din primăvară pînă în toamnă ? Verificați. Apoi migdalul, care a început să fie o cultură rentabilă. Cererea vine de la producere dulciurilor, prăjiturilor … mergeți la prima cofetărie sau la primul laborator de cofetărie și aflați cam cu cît se cumpără migdalele. Dacă prețul vi se pare interesant, acționați, întemeiați cultura. Atenție însă, la clima zonei, e plantă care se simte bine într-o climă ceva mai caldă, dar dacă mă gîndesc la canicula de vara trecută…. Studiați problema! Altă plantă cerută puternic de consumatori – este un veritabil antistress natural, și are și alte indicații – este Ventrilica (Veronica Officinalis). Atualmente nu se mai găsește pe piață, culturile de anul trecut au fost prea mici. O vizită pe la „Farmacia naturii” sau magazinele „Plafar” v-ar putea da idee ce alte plante medicinale au fost deficitare. Și așa mai departe. Dar vă rog, să nu cultive toată lumea mătrăgună ori ventrilică ! Planta trebuie aleasă de dumneavoastră, pe cît posibil să fie o idee originală și în acord cu cerințele pieții – să aibă cine s-o cumpere. Căutați un asemenea soi.
Riscant, vor zice unii. Așa este. Dacă totuși nu putem desface producția sau prețul ori cererea sunt prea mici? Atunci alegeți plante cu potențială cerere mare: produse alimentare, fructe și legume. Aici va fi cerere. Problema e că și vecinul de la tarabă poate veni cu aceeași marfă. Cum evitați ? Simplu: cultivați cît MAI MULTE soiuri de plante: nu roșii, ci roșii rotunde și roșii capia. Nu varză, ci varză și conopidă, și alte crucifere. Nu dovleac galben furajer, ci dovleac alb turcesc, bostănei și ALTE soiuri. Prin județul Galați am văzut cultivat un dovleac așa-zis „franțuzesc”, nu rotund, ci turtit, fără multe semințe, convenabil la depozitat și bun la gust. Pe scurt, diversificați cît mai mult culturile. Cei cu rude în străinătate ar putea procura prin intermediul lor plicuri cu semințe. Merită! Nu omiteți fructele cît mai variate. De la coarne, măceșe și cireșe amare pînă la alune de pămînt (deja prin județul Galați se cultivă). Să nu veniți la piață cu cinci-zece sortimente, ci cu 20-30. Cine reușește să cultive mai multe are o șansă în plus. Credeți că se vor vinde bine toate? Nuuuu, nici eu nu cred și nici să nu vă faceți iluzii. Probabil se vor vinde bine, cu profit frumos cam vreo patru soiuri la fiecare douăzeci. De aici obțineți profitul. La restul de vreo douăsprezece soiuri din douăzeci dacă reușiți să vă scoateți investiția – ca să puteți relua cultura anul viitor – e foarte bine. Posibil ca marfa de un soi sau chiar de două soiuri s-o vindeți în pierdere ori să vă rămînă în parte nevîndută. Nu vă speriați, e normal. Dacă în final dintre cele douăzeci de soiuri, cele trei-patru vîndute cu profit v-au acoperit toate pierderile de la cele două (să zicem) vîndute în pierdere și v-a și rămas profit, sînteți învingător. Deci DIVERSIFICAȚI !
Ideile de mai sus nu țin loc de plan de afaceri. Se vor a fi doar o provocare de a vă gîndi la noi idei. De exemplu, ce-ar fi ca legumele mai puțin cunoscute pe la noi, prin Moldova, cum ar fi guliile, să le dați împreună cu un bilețel pe care e o rețetă de mîncare cu gulii? Copiatoare sînt, la oraș, la tot pasul. O foaie costă 800-1.500 lei și se poate împărți în 6-8 bilețele. Spor la căutat noi idei, spor la cultivat noi soiuri.
Lasă un răspuns