INTRE OAMENI Devenim cu toții cotizanți ai PSD?

Dan POPA

Recent, domnul Dan Ioan Popescu, ministrul Comerțului și Economiei, transmitea, prin intermediul posturilor de radio, o veste

îngrijorătoare: se are în vedere privatizarea a două societăți transportatoare de energie electrică, din Banat și Moldova. Subliniem: transportatoare, nu producătoare.

N-am nimic împotriva noțiunii de privatizare în sine, mai ales dacă ea se face în varianta perfecționare, investiție, schimbare de management, producție, cîștig. Varianta cealaltă : vînzare pe 1 dolar, demolare, dezasamblare, valorificare piese, cîștig investitor, cumpărare piese, reconstruire făcută de altul, nu o apreciez din motive evidente: prea seamănă a jaf național cu acte parafate.

Sîntem interesați cu toții ca investitorul să vină cu resursele lui, tehnice, tehnologice, financiare la resursele noastre minerale, de materii prime, cunoaștere, experiență, forță de muncă și să se producă ceva de valoare, bunuri sau servicii, aici, în România.

Sîntem însă total împotriva privatizării de către guvernul actual a rețelelor de distribuții de produse de larg consum sau de produse și servicii ca telefonia – ați văzut efectele pe punga proprie –

electricitatea, gazul metan ș.a.m.d., deoarece prin acest gen de privatizare – căpușă investitorul vine doar să încarce cu nevoia lui de profit legătura producătorilor autohtoni cu clienții autohtoni. Și

poate obliga producătorii să-i vîndă lui mai ieftin, iar clienții să cumpere de la el mai scump. În final, în România și producătorii și clienții o vor duce mai greu. Iar capital și infrastructură ca să se ridice alți producători sau distribuitori de asemenea talie,

(concurență care să profite de creșterea de preț pentru a intra pe piață) sînt greu de găsit la noi!

La prima ascultare a veștii n-am înțeles toate implicațiile. În ziua următoare, radioul a transmis relatarea unui membru marcant al Partidului România Mare, din care am reținut un alt element. Anume, că a fost deja elaborată – și îl subliniem pe deja – o

Ordonanță de guvern care pune fondurile rezultate din

privatizarea care va urma la dispoziția guvernului. Deci, practic la dispoziția firmelor avide de comenzi guvernamentale deținute de baronii PSD.

De obicei le dau crezare membrilor Partidului România Mare numai după o anumită verificare, așa cum fac și cu alte vești. Pe aceasta a

confirmat-o tot presa, dînd și alte amănunte: pe lîngă privatizarea planificată a celor două rețele de distribuție a energiei electrice se adaugă privatizarea Petrom și a altor cîtorva companii mai

mici, cărora n-am reușit să le aflu numele și nici profilul de activitate. Cabinetul Năstase a fost rapid: prin Ordonanța 111/2003 a decis că va dispune el de aceste fonduri și că le va aloca în funcție de

necesitățile pe care tot guvernul le va stabili. Din declarația făcută ziariștilor de domnul ministru al Finanțelor, Mihai Tănăsescu, rezultă că aceste fonduri vor fi direcționate, printre altele, pentru „proiecte

de infrastructură” sau pentru „completarea sumelor rămase după diminuarea veniturilor în urma apariției pensiilor opționale”.

Nu trebuie să fii mare logician ca să înțelegi că dintr-un șir de proiecte separate prin „sau” e suficient să duci la capăt doar unul pentru ca fraza să fie adevărată. De exemplu, cel cu infrastructura.

Efectul: prin această combinare de evenimente veți primi toți carnetul de cotizant de partid – la partidul de guvernămînt – sub formă de factură electrică sau de bon de casă la benzinărie.

Cotizarea indirectă decurge așa: investitorul cumpără rețeaua de distribuție cu prețul profitului ei pe următorii cîțiva ani; va avea grijă guvernul să nu fie chiar ieftin. Investitorul dă banii grămadă la

guvern (acesta a avut grijă să și-i rezerve prin Odonanța 111), iar guvernul îi folosește, dacă vrea, în proiecte de infrastructură, eventual prin firmele baronilor, fie că e vorba de drumuri, transport public (vă amintește de ceva local ?), rețele de apă ș.a.m.d.

Prețurile sînt așa cum sînt, deci se generează profit în buzunarele baronilor, profit care revine (total sau parțial) sub formă de donații și cotizații la partidul de guvernămînt, așa cum explica recent alt personaj al scenei politice că se fac „donațiile”.

Dar de unde provin banii, de fapt ? De la investitor? Nici pomeneală! Vor fi banii dumneavoastră ! Investitorul, ca să-și recupereze banii, va majora urgent tarifele la electricitate, benzină, combustibili (la ceea ce distribuie) pretextînd eventual alinierea la tarifele europene și uitînd evident că e nevoie să se facă și alinierea prețului la forța de muncă. Iar toți consumatorii vor plăti pe termen lung energia sau combustibilul la niște tarife majorate. Din totalul acesta, o parte se va scurge imediat și centralizat în visteria partidului de guvernămînt, aflat în an electoral.

Nu e nevoie să vă spun că veți plăti ceva mai mult decît va ajunge în acea visterie, deoarece intermediarul „investitor”, care poate fi la rîndul lui unul agreat de guvern, își va lua partea lui. Dacă va cotiza, sau nu, și el, deocamdată nu putem ști, deoarece nu-l cunoaștem încă.

Concluzia e simplă, domnilor: de la anul factura electrică va fi carnetul de cotizații la partidul de guvernămînt. La cel actual, care

strînge deja banii.