Dan POPA
”Au venit americanii !”, gîndesc în timp ce mă îndrept spre întîlnirea cu niște buni prieteni, în trecere prin România. Auzind de măsura în care America și-a făcut reclamă ca fiind ”țara tuturor posibilităților” mă îndrept spre adresa unde are loc întîlnirea cu mult așteptații americani, grăbit să culeg impresii despre această federație, direct de la sursă. Adică de la persoane informate. Și cine poate fi mai informat decît trăitorii pe acele meleaguri ?
Din vorbă în vorbă despre problemele actuale ale Americii discuția ajunge și la cele rasiale. Interlocutorii mei îmi explică de ce o zonă rezidențială este mai bună decît alta, după criteriile locului din care vin. Rămîn uimit aflînd că unul dintre criterii este prezența negrilor în cvartal sau în zonă. Prețul e în avantajul albilor fără prejudecăți, deoarece pot găsi locuințe ceva mai accesibile în asemenea cartiere. Pricep în final de ce majoritatea echipelor de polițiști și eroi din filmele americane de la cinema cuprind un alb și un negru, care formează, cel puțin pe ecran, un veritabil ”dream team”, adică o echipă de vis. E propagandă ! Cuplul este numai pe ecran, căci realitatea de pe teren contrazice ferm propaganda oficială. Etniile care ar fi trebuit să se amestece formînd vestitul popor american se încăpățînează să-și vadă de treburile comunitare proprii, în ciuda propagandei. De exemplu mexicanii. Ca niște veritabili ”recordmeni ai integrării”, unii sînt veniți de peste 20 de ani în Statele Unite, dar nici pînă azi n-au învățat o boabă de engleză. Nu au nevoie decît de limba de acasă, deoarece există o comunitate puternică formată din mexicani, care au propriile lor magazine (ținute, evident, de mexicani), propriile lor cluburi, baruri și propriile lor canale de televiziune prin cablu. Nici măcar de expresia ”Ham and eggs !” (în traducere ochiuri cu șuncă), prima învățată – se zice – de mexicanii imigranți abia sosiți în State, nu mai au nevoie. Majoritatea produselor au căpătat inscripții bilingve – în engleză și spaniolă – dar acesta n-a fost un act al bătăliei pe scena politică, ci un efect al concurenței comerciale. Dacă vrei să vinzi și mexicanilor marfa ta, atunci, producătorule, scrie pe ea și în spaniolă. Cine nu scrie, vinde mai puțin, n-are profit.
Negrii au și ei comunitatea lor. Ajungînd în acest punct al discuției, cedez ispitei și povestesc interlocutorilor mei bancul cu americanul venit din călătoria spațială, sosit în viitor datorită efectelor relativității și care citește într-un ziar american știrea zilei: ”Albii cer drepturi egale cu negrii !” Spre mirarea mea, interlocutorii nu zâmbesc deloc. Ceea ce pentru noi trece drept glumă bună, pentru ei este aluzie la o posibilă realitate viitoare.
Nici alte etnii n-au bătut pasul pe loc. Și-au edificat veritabile orașe în orașe. Aici chinezii excelează. ”China Town”, orașul chinezesc, a devenit practic un substantiv comun care nu mai miră pe nimeni.
Ceea ce face posibilă existența acestui colos multietnic american este, dincolo de tradițiile culturale diferite de la comunitate la comunitate, chiar ”visul american”, deloc idealist: banii și prosperitatea. Mai mult, același motiv explică păstrarea comunităților ca entități etnice distincte. Cum funcționează mecanismul ? Simplu: cei din aceeași etnie fac comerț, schimb de bunuri și servicii (prin intermediul banilor, evident) în principal cu etnicii și conaționalii lor sau cu țara de baștină. Își vînd reciproc bunuri și-și prestează servicii, începînd cu cele de zi cu zi, de exemplu cu mîncarea tradițională. E un sector care are totdeauna și va avea și în viitor cu siguranță piață. Astfel bogăția rămîne în interiorul comunității.
Înțeleg că asta nu știu românii, să fie prosperi fiind români. Vînzîndu-și unii altora produsele romînești. A trăi în România ca japonezii nu înseamnă a cumpăra televizor Sanyo, Sony sau mașină Toyota. Înseamnă a cumpăra produse ale etnicilor tăi sau ale conaționalilor imigranți sau rămași în țara de origine. Măcar din punctul acesta de vedere, în anii ‘ 70 îi depășeam pe americani, dar nu ne-am dat seama. Ceaușescu prefera însă exportul masiv (pentru a achita datoriile externe), iar bunăstarea creată astfel părăsea țara.
A cumpăra mărfuri din producția altor state, atunci cînd avem sector local capabil să producă mărfuri similare, înseamnă să scoatem banii din țară. Deci a sărăci ca națiune. Să dăm de lucru muncitorului american, german, japonez sau de cine știe unde (ceea ce nu e rău în sine) și să lăsăm în șomaj sau în șomaj tehnic fratele, sora, cumnatul sau vecinul nostru ! Și în ultimă instanță, pe noi înșine. Dacă ne sînt săraci conaționalii, cine mai cumpără de la noi mărfuri sau servicii? Române, dacă pe televizorul tău nu scrie Made In România, dacă pe centrala ta termică scrie, de exemplu, Ariston, iar pe electrocasnice Cata în loc de Electro Mureș înțelege că și din acest motiv ești sărac. Multe din aceste produse sînt aduse din străinătate de distribuitori exclusivi, de rețele comerciale care impun monopolist prețuri acestor produse. Să mă contrazică importatorul dacă-i dă mîna. Prețurile sînt mari fiindcă nu există concurență la a vinde exact același produs, de la același furnizor străin. (Ba uneori, produsele importate sînt calitativ mai proaste decît cele autohtone.) Atunci, evident, și banul care pleacă din țară e mai mare… iar ca efect, cursul leu dolar se schimbă…sărăcindu-ne pe toți.
Îmi ridic ochii spre interlocutorii mei. Tocmai ne povestesc despre mașinile concitadinilor lor japonezi. Nu-s toate jeep-uri, dar sînt toate produse de firme japoneze, Honda și Toyota în primul rînd. În America (și nu numai) orice japonez pe care-l vezi are mașină japoneză. Excepțiile, foarte rare, sînt insignifiante.
Notă: Numele firmelor date ca exemplu sînt luate din cele mai agresive reclame existente. Să plătească astfel un tribut popularității artificial create și sărăciei care rezultă de aici. Întrebarea zilei este: Numele centralei termice a cărei reclamă se înălța deunăzi în fața stadionului înseamnă sărăcie sau bogăție ? Eu l-aș traduce prin: ”Cumpărați și sărăciți !”. Iar dacă e frigiderul gol și buzunarul întors, cauzele merită să le știm și noi. Ce fel de produse veți cumpăra mîine? Am vrea să fie românești, iar prin calitate, realmente competitive. Nu putem cere cumpărătorului român să achiziționeze produse românești doar din patriotism, dacă marfa autohtonă e proastă. Iar pentru a obține calitatea produselor ar trebui selecționată și retribuită pe măsură forța de muncă. Interlocutorii noștri cu orizont american ne-au dat dreptate.
Lasă un răspuns