Dan POPA
Doi nevăzători ies de la sediul micii lor organizații locale. Unul întreabă: – Ai citit ziarul local? Celălalt răspunde: – Doar pagina de opinii.
E o glumă? Nu, e viitorul.
Prezentul nu e chiar la fel. Nevăzătorii noștri se luptă realmente cu o mulțime de probleme. De la neprimirea drepturilor legale pe care le au, pînă la imposibilitatea de a urma niște cursuri, fiindcă nu există o variantă a acelor cursuri înregistrată pe casetă audio. E dificilă și găsirea unui loc de muncă. Lista necazurilor ar putea continua.
Personal, datorez faptul că pot scrie acum cu mîna dreaptă și acelor nevăzători care muncesc la masaj, undeva în subsolul clădirii „Policlinica veche”. Le mulțumesc și pe această cale. În lipsa lor și a medicului care m-a trimis la ei acum doi ani, o cădere pe gheață m-ar fi lăsat fără putința de a-mi folosi mîna dreaptă.
Îi admir pe cei ce luptă. Iar printre ei, pe nevăzători. Cunosc o fată, actualmente profesoară, care a refuzat să se înscrie între nevăzători, deși cu un ochi vede exact cum vedeți dumneavoastră cu vîrful nasului, iar la celălalt, are ochelari cu nu mai știu cîte dioptrii. Adăugați și o privire suferind de strabism. Dar și-a făcut din ea o armă și are curajul de a spune, în glumă, elevilor: „nu mă faceți să mă uit urît la voi !” Iar aceștia, minune, o ascultă și se strîng adesea în jurul ei ca puii în jurul cloștii.
Dintre ei, unii sînt poate cititori ai ziarului pe care-l aveți în mînă. O bunică aproape centenară (căreia îi spun „La mulți ani !”, pe această cale) colecționează din ziar articolele ce-o interesează și le urmărește, fie citite de cineva din familie, dacă rudele au timp, fie încercînd cu perechea ei de ochelari, legați cu un elastic, să le buchisească.
Ce facem cu nevăzătorii și cu bătrînii avînd vederea mai slabă? Ca și pe alte categorii neprivilegiate, statul îi ajută și nu prea. Local, CJ se plîngea prin vocea domnului Neculai Lupu că trebuie să fie „moașă comunală”, deoarece are de preluat Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoane cu Handicap. Așa că ceea ce s-ar putea face pentru ei rămîne ca doar inițiativa privată să ducă la bun sfîrșit. De altfel, aici se ascunde și o oportunitate.
Mă veți întreba de ce. În primul rînd, deoarece – și vă rog să nu uitați acest lucru – oriunde există o nevoie de satisfăcut, o cerere de acoperit, este loc pentru crearea unei afaceri, a unei oferte, a unui serviciu, a unor locuri de muncă ce vor produce ceea ce se cere, a unor produse noi sau, dacă initiativa nu e chiar profitabilă, iar impozitele o sugrumă, măcar a unei fundații de binefacere. Fundația ar avea avantajul de a crea locuri de muncă membrilor ei, fără a se plăti impozite pe profit pentru aceasta. Cu documentele pentru înființarea fundației, printre care și statutul, va trebui să treceți, dacă vă hotărîți să fiți membru fondator, pe la judecătorie.
Alt argument al oportunității acestor afaceri este că nevăzătorii, fie ei pensionari sau nu, sînt în general buni platnici și clienți statornici. Se duc la aceleași magazine, cumpără cam aceleași produse, nu „cască” ochii la prețurile concurenței sau la titlul ziarului de la trustul de presă vecin. Deci dispuneți, ca întreprinzător, de potențiali clienți statornici, poate nu foarte mulți, dar buni. Ar fi util să aflați dinainte cîți ar putea fi și ce și-ar dori. Puteți chiar să luați legătura cu organizațiile lor din teritoriu, nu de alta, dar e bine să aveți o imagine asupra numărului de clienți potențiali ai afacerii. Vă previn că nu cred să fie vorba de mari afaceri (decît dacă oferiți la scară națională, servicii sau produse nevăzătorilor), ci mai curînd de afaceri de familie, cu autorizații de PF (persoană fizică prestatoare de servicii) sau de AF (asociație familială), ori de obținerea de venituri suplimentare la o altă activitate.
Iată ce ar putea oferi asemenea asociații: servicii la domiciliu, curățenie, diverse reparații, aprovizionare de tip „Mercur” (prestatorul cumpără mărfurile de la un angrosist), reparații radio (să adaug și reparații TV ?), eventual servicii de divertisment, sonorizări (la domiciliu sau la sediile organizațiilor de nevăzători), închirieri de casete audio cu teatru radiofonic, producție de casete cu lecții pentru diverse examene (nevăzătorii care se pregătesc să fie profesori în școlile de nevăzători au nevoie de cărți înregistrate pe casete). Se întrevăd și alte posibilități: de exemplu, lecții de pictură pentru nevăzători sau daltoniști, eventual cu plata în tablouri sau după primele vînzări. Ar fi o șansă reală de a descoperi talente autentice! Vincent Van Gogh era daltonist și astăzi, pictura lui valorează zeci de milioane de dolari. (La urma urmei, dacă doar unul dintr-o clasă sau promoție ori școală devine celebru, iar ceilalți, pictori originali și cu ceva vînzări la activ, înseamnă că acțiunea a reușit).
Nu se pot angaja nevăzători ? Prestăm servicii de intermediere a angajării nevăzătorilor, precum și școală de mici afaceri. Să-i învățăm să devină proprii lor patroni, dacă nu pot deveni angajați! Există oameni cu și mai puțină libertate de mișcare ca ei. De exemplu, acel copil născut cu o deficiență imunitară severă și care trăiește într-un mediu steril, o cameră de plastic, de nu știu cîți metri cubi, izolată. El e autor celebru de carte, la el în țară. Ultimul său volum de care am auzit e „Poems from a bubble” – „Poeme dintr-o bulă”. Nevăzătorii, înzestrați cu computere (poate cu soft de pronunție a textelor ?) și tastastatură în braille, cred că ar putea fi niște buni tehnoredactori de reportaj: li se dă textul dictat pe casetă, iar ei îl scriu la computer. Cei mai talentați pot fi autori de povești pentru copii. Dacă au ureche muzicală, pot deveni pianiști ori instrumentiști (au oricum, simțul tactil mai dezvoltat). Iar cei care-i angajează ar putea beneficia de unele facilități fiscale. Așa cum spunea reclama unei firme japoneze, posibilitățile sînt infinite. Întrebarea este: sîntem sau nu dispuși să le vedem?
Atenție: O idee de mai sus nu ține loc de plan de afacere. Puneți mîna pe creion și faceți un plan al afacerii viitoare, stabilind toate amănuntele: aprovizionare, ofertă, cheltuieli, spațiu, personal, reclamă, obligații fiscale și nu uitați un nume de firmă, de marcă (înregistrați-o!) și niște ecusoane mari, vizibile, în relief pentru personalul de pe teren. Iar o asemenea inițiativă s-ar cuveni s-o preia acei care, întreprinzători fiind, nu văd chiar totul doar cu ochii afaceristului.
Lasă un răspuns