Dan POPA
Să citim, sau nu, presa? Este ea capabilă și doritoare să ne informeze? Putem afla și înțelege din presă ce se întîmplă în jurul nostru? Vă propun să urmăriți raționamentele pe care le-am făcut analizînd diverse variante cu ocazia unui eveniment considerat, în momentul producerii, deosebit. Textul de mai jos a fost inspirat de o întîmplare – limită petrecută anul trecut, imediat după pierderea bombei de la Bacău, cînd încercam să înțelegem cît de mare a fost pericolul. Ceea ce vă propunem dumneavoastră este să citiți de acum încolo activ presa, corelînd informațiile din presă cu propriile cunoștințe, pentru a trage concluzii și a înțelege ce s-a întîmplat. Considerat prea tranșant la vremea scrierii lui, imediat după evenimente, textul s-a dovedit, pînă la urmă, prin concluziile sale, aproape integral conform cu realitatea rapoartelor oficiale care l-au urmat. Vi-l oferim între semnele citării, cu logica lui cu tot:
„Să stăm strîmb și să judecăm drept – spune proverbul. Săptămîna trecută a fost plasată, de artiști ai dezinformării – ceea ce voi justifica imediat – sub semnul senzaționalului pseudo-periculos. În spiritul unei propuneri mai vechi pe care v-o făcusem: „Gîndiți cu capetele dumneavoastră!”, să ne aplecăm puțin asupra bombei moarte, căzută din cer lîngă Bacău. Prima impresie este cea pe care au dorit-o dezinformatorii și media vînzătoare de senzații. Căci pericolul, agresivitatea, violența, tehnica de luptă și – s-o spunem pe șleau – sexul (dar el nu apare aici) constituie tot atîtea subiecte adorate, devorate de cititori, nu mai este secret pentru nimeni. Nu ne mirăm, deci, că senzaționalul primează în favoarea informației exacte. Ce superb, incitant, vă sună un titlu ca „O bombă de 250 de kilograme căzută lîngă depozitul de benzină” și, prin contrast, cît de placid ar suna „O țeavă cu plastic pierdută într-un lan de porumb”. Necazul e că realitatea aduce mai mult cu a doua formulare.
Într-una din scrierele sale, Umberto Eco avertiza asupra unuia dintre pericolele funcționării presei moderne: acela de a face presă preluînd mecanic, fără verificare sau analiză proprie, știrile altor surse. Rezultă un cor mediatic gata să țină isonul oricărei primadone a dezinformării sau oricărui mincinos prin omisiune. Și nu uitați, o minciună este cu atît mai periculoasă cu cît conține mai mult adevăr.
Ce știm, de fapt, și ați putut auzi toți: dintr-un avion (se precizează și modelul) la decolarea de la Bacău, atunci cînd conform planului de zbor efectua un viraj la stînga spre a evita orașul, a căzut o bombă într-un lan. Totul, fără știrea pilotului, care avea să declare că abia la destinație echipa tehnică l-a informat despre dispariția bombei.
Cîteva aspecte tehnice surprind, detașîndu-se – e drept, puțin vizibil – pe acest fundal de amănunte. Întîi că, periodic, cu ocazia instrucțiilor și antrenamentelor militarilor, se cară bombe, proiectile și alte explozibile. Și, întîmplător, cîte un asemenea colet ajunge să mai fie scăpat, așezat mai cu duritate la locul său, scuturat la transport, fără ca nimic să se întîmple. În mod evident, nu sar în aer nici proiectilele și nici bombele. Militarii știu de ce. Noi, civilii, putem presupune că sînt construite așa încît să nu explodeze la prima atingere, ci după parcurgerea unei operații de armare, amorsare (ziceți-i cum vreți) care transformă obiectul metalic dintr-o țeavă umplută cu explozibil în obiect capabil să detoneze, să facă bucăți, să contamineze sau să incendieze totul în jur. Pe scurt, să distrugă. De asemenea, e evident că bombele nu sînt instalate gata armate pe un avion. Ar fi într-adevăr un dezastru dacă s-ar desprinde una.
Excepție ar face de la acest scenariu armamentul chimic sau cel biologic capabil de a contamina zona înconjurătoare chiar în cazul distrugerii accidentale, prin cădere sau sfărîmare mecanică, a bombei nearmate. În acest caz, substanța activă ar putea fi dusă de vînt și, deci, locul exact unde ar acționa bomba ar fi nerelevant. O asemenena bombă ar fi, într-adevăr, periculoasă dacă ar cădea, sfărîmîndu-se, lîngă un oraș. Să înțelegem că așa ceva transporta avionul în discuție? O asemenea ipoteză, dacă s-ar confirma, ar fi cu adevărat o știre îngrijorătoare. Cine ne poate spune ce fel de bombă era? Tipul ei ne-a rămas necunoscut. Însă destinația declarată a avionului, un poligon de tragere unde se fac exerciții, sugerează că n-ar fi vorba decît de o muniție explozivă. Un poligon de tragere se utilizează ani la rînd, nimeni nu și-ar permite să contamineze așa ceva, într-o țară mică cum este a noastră. Am trecut totuși ipoteza aceasta pe lista celor de examinat, ca simplu exercițiu de logică. Cititorii pot găsi și alte argumente pentru sau contra ei.
Concluzia: deși canalele de știri au preluat și transmis evenimentul, amănuntul esențial, anume că bomba era nearmată ori se desprinsese accidental, nearmată fiind, lipsea aproape de peste tot. E adevărat, putem admite că echipa care a găsit bomba nu cunoștea starea acesteia și că pînă la confirmarea faptului că bomba n-a fost armată trebuia s-o trateze ca și cum ar fi periculoasă. Corect și conform cu procedurile. Aș fi preferat să aflu din media că o bombă într-o stare necunoscută (potențial periculoasă sau nearmată) a fost găsită. Apoi, nu uitați că orice armată are un sistem de comunicații militare, pilotul putea fi deci contactat și întrebat. Iar primul pas în orice operațiune e planificarea și informarea cît mai precisă asupra evenimentului. Deci, existau toate premisiele să se cunoască starea fierătăniei.
Că bomba, nearmată – am putut auzi la radio pe ultrascurte – nu putea să cadă în oraș reiese clar din declarațiile comandantului, făcute și în presă. Asemenea avioane au ordinul să se înscrie pe o curbă la stînga, la decolare, pentru a evita orașul. A văzut cineva, vreodată, un avion militar zburînd deasupra orașului? Chestia trebuia să fie de așteptat, mai ales că se cunoaște mărimea distrugerilor cauzate de o potențială prăbușire de avion într-un oraș.
Deci, nici bombă armată, nici cădere în oraș.
Altceva este mult mai interesant: admițînd că dispozitivul care fixa bomba pe avion era defect, nu înțelegem cum de n-a aflat pilotul de desprindere. În mod normal, datorită faptului că e fixată undeva sub avion, bomba nu e vizibilă pentru pilot și este de presupus, chiar pentru un civil, că după lansare un senzor îl va informa pe pilot că bomba chiar s-a desprins. Este absolut necesar așa ceva, deoarece înainte de lansare bomba trece printr-o procedură de armare – devenind capabilă să explodeze – și pilotul trebuie măcar informat, dacă nu cumva avionul poartă cu el în continuare bomba armată.
Să n-aibă avioanele moderne, sau modernizate, așa ceva ? Greu de presupus! Una din două: ori aparatul are un asemenea dispozitiv, acesta a fost și el defect și m-aș gîndi la un potențial sabotaj sau o acțiune premeditată (nu uitați că firmei producătoare tocmai îi creșteau acțiunile la bursă !); ori aparatul nu are așa ceva, deci trebuie modernizat și tocmai despre această modernizare NU s-a vorbit în media. S-a vorbit de alte modernizări. Deci, pînă la urmă evenimentul ar fi dat o idee proiectanților.
Oricum, impactul mediatic a fost mare, veștile au ajuns și peste hotare, iar cu mica informație – fabricată – a pericolului de dezastru – se pot schimba multe, se pot lua decizii. Decizii de cumpărare, sau nu, ale clienților, decizii de a-și plasa banii, sau nu, ale investitorilor, prețuri de acțiuni la bursă, decizii legate de organizarea apărării și intervențiilor în caz de dezastru etc. Lista completați-o dumneavoastră.
Dacă e să tragem concluziile: ei, bine, bomba de lîngă Bacău a fost, mai curînd, o bombă mediatică. Dar dacă găsiți la arăturile de toamnă sau de primăvară un proiectil, rămas din război, atenție! Anunțați imediat autoritățile. Acela a fost, probabil, lansat, tras, deci armat, și are toate șansele să fie încă periculos”.
Concluzia, după un an de la evenimente? Presa, relatînd obiectiv declarațiile persoanelor implicate, citînd opiniile autorizate, ne-a oferit destule informații din care să putem deduce noi, cititorii, cu capetele noastre, ce s-a întîmplat. Combinînd declarațiile persoanelor avizate, implicate în eveniment, cu informații exacte despre Bacău și militărie, de altfel accesibile oricărui civil, puteam să ne facem cu succes o impresie, să tragem concluzii, să fim, sau nu, de acord cu o opinie sau alta. Mulțumesc presei băcăuane ca unei persoane, deoarece, vorba cîntecului formației Compact, « A mai trecut un an prin noi / A fost și soare, au fost și ploi / Dar important este c-ai stat cu mine. » Respectele mele, presă băcăuană!
Lasă un răspuns