Introducere în știinţa asigurărilor (III)

Paul COJOCARU
Broker de asigurare
www.conectasigexpert.ro

Apariţia asigurărilor este legată de necesitatea ca oamenii să se ajute reciproc în cazul daunelor în permanentă creştere, iar a reasigurărilor pentru sprijinirea între ei a celor care administrează fondurile şi activităţile de asigurare. Altfel spus, este vorba de preluarea daunelor şi a procesului de dezdăunare pe cât mai mulți umeri.
Din cauza acurateţii, incertitudinii, dar şi răspunderilor cu care se întâlnesc la fiecare pas asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă, experienţa şi practica curentă au impus necesitatea reglementării raporturilor dintre persoanele fizice şi juridice care iau parte la asigurare, în calitate de asiguraţi, şi respectiv societăţile de asigurare, bunurile şi persoanele care sunt cuprinse în asigurare, riscurile acoperite prin asigurare, drepturile şi obligaţiile ce le revin părţilor din asigurare etc.
Un loc important în cadrul contractului de asigurare îl ocupă precizările esenţiale referitoare la risc, pe care este obligată să le facă persoana care încheie asigurarea. Dacă împrejurările esenţiale privind riscul se schimbă în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice imediat asigurătorului schimbarea survenită. În caz contrar, asigurătorul are dreptul să propună asiguratului modificarea corespunzătoare a contractului încă înainte de producerea fenomenului (evenimentului) asigurat sau să denunţe contractul ori de câte ori împrejurările noi referitoare la risc nu le-ar fi acceptat dacă le-ar fi cunoscut de la început. În situaţia în care fenomenul (evenimentul) asigurat s-a produs, asigurătorul are latitudinea de a reduce despăgubirea (suma asigurată) cuvenită asiguratului, în proporţia în care prima de asigurare stabilită iniţial este mai mică decât prima corespunzătoare noilor împrejurări intervenite în legătură cu riscul sau de a refuza plata acesteia, când contractul nu a fost încheiat conform modificărilor intervenite.
A. Asigurătorul nu plăteşte despăgubirea sau suma asigurată dacă fenomenul (evenimentul) asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat, de beneficiar sau de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate. Contractul de asigurare întruneşte o serie de caracteristici.
O primă trăsătură a contractului de asigurare o constituie faptul că el are un caracter sinalagmatic, adică părţile care intervin în asigurare se obligă reciproc. Astfel, asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare, iar asigurătorul să acorde asiguratului o despăgubire în cazul asigurării de bunuri sau de răspundere civilă, ori o sumă asigurată dacă este vorba de asigurare de persoane, condiţionat de producerea fenomenului sau evenimentului prevăzut în contract.
Înseamnă, deci, că între cele două părţi apar raporturi de genul celor existente între creditor şi debitor, iar obligaţiile dintre, ele se caracterizează nu numai prin reciprocitate, ci şi prin interdependenţă.
B. O altă trăsătură a contractului de asigurare este aceea că el are titlu oneros, deoarece părţile din asigurare urmăresc realizarea unor scopuri bine precizate. Astfel, asiguratul urmăreşte obţinerea despăgubirii sau a sumei asigurate, după caz, iar asigurătorul formarea fondului de asigurare necesar acoperirii răspunderilor asumate şi realizării unui anumit profit.
C. Contractul de asigurare are, de asemenea, caracteristic şi faptul că se execută succesiv. Aceasta înseamnă că asigurătorul şi asiguratul au dreptul la prestaţiile prevăzute în contractul de asigurare până în momentul când acesta îşi pierde valabilitatea. Cu toate acestea, contractul de asigurare este unic pe toată perioada pentru care el s-a încheiat, atât în ceea ce priveşte riscul asigurat, cît şi obligaţiile ce revin părţilor.
Faptul că în contractul de asigurare poate fi prevăzută o împărţire a obligaţiilor asiguratului prin plata primei de asigurare în mai multe rate şi la anumite termene precis stabilite, nu înseamnă că avem de face cu o divizare a contractului într-un număr de contracte echivalent cu numărul perioadelor de plată a primei.
D. Caracteristic pentru contractul de asigurare este şi faptul că are caracter aleatoriu, deoarece prin încheierea lui se urmăreşte acoperirea consecinţelor unui fenomen (eveniment) incert. Cu alte cuvinte, pentru asigurat prestaţia sa – concretizată în plata primei de asigurare – nu are un echivalent cert, deoarece el are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată numai în măsura în care se produce riscul asigurat în perioada de valabilitate a asigurării. În ceea ce-l priveşte pe asigurător, încasarea primelor de asigurare este certă, pe când obligaţia sa de-a achita despăgubirea sau suma asigurată are un caracter întâmplător, ea intervenind doar în cazul producerii riscului asigurat.
E. Printre trăsăturile contractului de asigurare figurează şi aceea că el este un contract de adeziune, ceea ce înseamnă că numai asigurătorul stabileşte clauzele contractuale, iar asiguratul nu poate veni cu contrapropuneri, ci el poate să le accepte sau să refuze încheierea contractului. Totuşi aceasta nu este o regulă generală, în practică întâlnindu-se tot mai multe cazuri în care clientul impune o serie de clauze contractuale („taylor mode”).