• în ringul bursier se pot cîștiga sau pierde averi • românii au prins gustul jocului la bursă • cotațiile acțiunilor au devenit la fel de interesante ca și timpul probabil
Piața de capital a fost multă vreme o noțiune abstractă pentru români. De multe ori era vorba de un scurt pasaj prin cărțile de economie politică. Și după ’89 începutul a fost dificil. Privatizarea în masă nu prea i-a făcut pe români să se simtă proprietari pe acțiunile primite, mai ales că nu se putea face prea mare lucru cu ele. De șase ani, Bursa de Valori a fost reînființată și a apărut și o piață paralelă de tranzacționare a acțiunilor cunoscută sub numele de piața extrabursieră RASDAQ.
Mult timp, posibilele investiții pe piața de capital au fost doar „tunuri” date de tot felul de escroci, care au denaturat scopul acesteia. După tot felul de scandaluri, instituțiile responsabile au luat măsuri serioase, astfel că atît în ringul bursier cît și în cel extrabursier s-a făcut curat în mare parte. Mai este încă drum lung pînă la bursele vestice, dar începutul a fost făcut. În acest an s-a ajuns într-un punct crucial și anume că românii joacă la Bursă pentru a cîștiga bani. Investiția are însă gradul ei de risc, mult mai mare decît al altor plasamente, cum ar fi depozitele bancare. Trebuie reținut că în orice bursă de valori din lume se cîștigă și se pierd averi în ringul de tranzacționare.
Acțiunile, valorile mobiliare tranzacționate pe piața de capital
Singurele valori mobiliare tranzacționate acum la Bursa de Valori București și pe RASDAQ sînt acțiunile. Ca definiție, o acțiune este un drept de proprietate asupra unei mici părți din capitalul social al unei firme. Valoarea nominală a unei acțiuni este cea la care a fost emisă și cu care este înscrisă în contabilitatea societății emitente și variază. În cazul societăților românești, marea majoritate au acțiuni cu nominala de 1.000 de lei și de 25.000 de lei, dar sînt și acțiuni emise la 3.000 de lei sau la 5.000 de lei.
Pentru cei interesați de investițiile bursiere, precizăm clar că valoarea nominală este doar orientativă. Tranzacția în ring se face doar din întîmplare la valoarea nominală. Prețurile de la Bursă sînt stabilite de cei care vînd și cei care cumpără.
Din punct de vedere al pieței de capital, societățile comerciale românești sînt de două feluri: deschise și închise. De interes sînt cele deschise, ale căror acțiuni se pot tranzacționa. Numărul de acțiuni puse în circulație variază de la societate la societate. În unele cazuri există unul sau mai mulți acționari care dețin pachetul de control sau majoritar. În altele, structura este mai disipată. Trebuie reținut că, în cazul pieței de capital românești, speculațiile bursiere nu au avut ca bază pînă acum structura acționariatului.
Cei interesați de investițiile pe piața de capital s-au îndreptat spre diferențele de preț, dar nici dividendele nu au fost trecute cu vederea. Oricum, ei trebuie să se orienteze la cele două piețe de tranzacționare.
ABC-ul investițiilor pe piața de capital
Începătorii în ale investițiilor în acțiuni trebuie ca măcar în primă fază să consulte un specialist în plasamente de acest tip, mai ales cînd suma pe care o pune la bătaie este mare. Pentru aceasta, sînt indicate societățile de intermediere a valorilor mobiliare, instituții care se ocupă direct de tranzacțiile cu acțiuni. Dar trebuie spus că nici un consultant de plasament nu poate spune precis „cumpără sau vinde cutare acțiune”. În general, cel interesat trebuie să-și facă singur educația, pentru că banii sînt în final ai lui.
Care este suma minimă care poate fi investită? Nu există, propriu-zis, așa ceva. „Pe piața de capital investești atîția bani cît îți poți permite să pierzi” – a declarat directorul societății de intermediere a valorilor mobiliare Trend SA Bacău, Eugen Bogdan. Fraza de mai sus conține un mare adevăr și anume că plasamentele în acțiuni au grad ridicat de risc și nu există vreo instituție care să te asigure împotriva pierderilor. Pentru așa ceva nu se pot utiliza micile economii, banii de întreținere și altele de acest fel.
Totuși, pentru a fi rentabil, suma destinată unui plasament în acțiuni este de ordinul zecilor de milioane de lei. Cei care joacă la Bursă sînt numiți generic speculatori. Nu trebuie făcut însă nici o paralelă între ei și ideea de speculă, de escrocherie. Jucătorii cîștigă și ei bani – sau pierd -, dar nu înșeală propriu-zis pe cineva.
Principala cale de a face bani prin speculații bursiere este să cumperi ieftin și să vinzi scump. Aceasta a fost modalitatea prin care s-au îmbogățit cei care au cumpărat acțiuni ale SIF-urilor la începutul anului și le-au vîndut în perioada de vîrf. Și acum deținătorii acestor valori mobiliare ar cîștiga serios. Pentru asta, însă, trebuie ca investitorul să fie atent la toate informațiile legate de firmele pe care le are în portofoliul de acțiuni. La societățile profitabile, de exemplu, creșterile de preț apar în perioadele premergătoare adunărilor generale în care se stabilește dividendul. La altele, cum este cazul acum la Alro Slatina, interesul este la majorările de capital la care se distribuie și acțiuni gratuit. În astfel de situații, primesc acțiuni cei care sînt înscriși în Registrul Acționarilor.
În timp, cel care joacă pe piață învață ceea ce trebuie să știe despre acțiunile pe care le vizează. Jucătorii înrăiți au grafice cu evoluțiile prețurilor și accesează Bursa on-line zilnic.
Dacă te apuci să joci la Bursă, trebuie să ai în primul rînd banii de care am pomenit. Apoi te adresezi unei societăți de valori mobiliare, cu care se încheie un contract. Acțiunile se cumpără și se vînd la ordinul celui care are deschis contul la firmă. Procedura obișnuită este că ordinul de vînzare sau cumpărare trebuie dat de client în scris către broker-ul său. Dar SVM-urile cam știu în cine să aibă sau nu încredere și la clienții serioși merg și ordinele telefonice, care se confirmă ulterior în scris.
În anumite publicații de specialitate există o rubrică în care se specifică „pentru speculatori”. Acolo sînt menționate acțiunile care cresc sau scad trei zile consecutiv. Nu trebuie uitat că achizițiile se fac atunci cînd prețurile încep să crească și vînzările – atunci cînd acestea scad. Dar nici asta nu este o regulă bătută în cuie, mai ales pe piața românească.
Mai există o cale de a face bani cînd deții acțiuni, și anume dividendele. Dar numai la anumite societăți se poate conta pe această sursă de cîștig. Este cazul SIF-urilor, care au început să
acorde un dividend ceva mai consistent în ultimii ani sau al băncilor. Dar nu trebuie ignorate nici celelalte societăți comerciale. În Bacău, în fiecare an au avut profit Asco și Aerostar, din care o parte a fost direcționat către acționari, deci cei care aveau în portofoliu acțiuni ale acestor firme ar fi cîștigat și din dividende.
Tranzacțiile nu înseamnă numai bani cîștigați, ci și ceva comisioane de plătit. Cei care joacă la Bursă sau pe RASDAQ au statut de clienți pentru SVM-uri, deci comisioanele sînt pentru această categorie. Comisioanele practicate pentru clienții permanenți ai SVM-urilor variază. Pentru sume mici, de ordinul zecilor de milioane de lei, comisionul este între 2 și 4% din valoarea tranzacțiilor. Pentru sume mai mari, sute de milioane și chiar miliarde de lei, valoarea comisonului încasat de SVM este de pînă la 1%. Pentru omul obișnuit, ordinele de mărime pomenite par astronomice, dar există persoane fizice care au jucat în ringul bursier 500 de milioane de lei, ca să nu mai vorbim de jucătorii care au vechime în domeniu.
Riscurile sînt însă inerente la acest tip de plasament și sînt mari, pentru că aici nu există asigurări împotriva pierderilor. Dăm un singur exemplu. La un moment dat, acțiunile Subex au crescut brusc de la 780 de lei la 3.000 de lei/acțiune. Pe parcurs, cineva poate a cumpărat un pachet ceva mai mare la 780 – 1.000 de lei/acțiune. Dacă în zilele în care a ajuns la maxim nu a vîndut acțiunile, în intervalul imediat următor prețurile s-au prăbușit la 1.460 de lei/acțiune. Dacă deținătorului i-au rezistat nervii, ulterior prețurile au crescut iar la 3.500 de lei, au scăzut, iar au crescut, ca în final să cadă la 1.460 de lei. După cum se vede, investițiile pe piața de capital țin, poate, și de rezistența nervoasă a jucătorului, pentru nu este ușor să vezi că azi ai cîștigat o sută de milioane de lei, pentru ca mîine să-i pierzi. Pe de altă parte trebuie bine judecat cînd păstrezi un pachet de acțiuni și cînd îl vinzi.
Cum se aleg țintele de investiții în acțiuni
Nu există o rețetă pentru alegerea acțiunilor spre care te orientezi. În bursele de valori consacrate există anumite reguli de transparență a societăților cotate, care sînt obligate să pună la dispoziția celor interesați anumite informații. În același timp, cei care joacă la Bursă au voie să utilizeze unele informații doar în anumite limite, chestiuni impuse de regulile de bună practică, altfel intră în vizorul legii. Pe piața autohtonă lucrurile stau puțin altfel. Deseori nu există o legătură directă între performanțele societăților cotate și prețul acțiunilor lor. Creșterile și scăderile de preț sînt mult mai des speculative, de moment.
Să analizăm puțin acțiunile de interes cotate la Bursă și pe RASDAQ. Printre cele mai vizate de speculatori au fost și au rămas acțiunile societăților de investiții financiare, adică fostele FPP-uri. Toate au crescut în ritm alert în doar cîteva luni. Dintre acestea, o evoluție explozivă au avut-o acțiunile SIF Moldova. Acțiunile firmei cu sediul în Bacău erau cotate la 31 ianuarie 2002 la 780 de lei pe acțiune, pentru ca în septembrie să ajungă la 3.400-3.500 de lei/acțiune. O creștere de patru ori nu este deloc de neglijat. Cei care au achiziționat 500.000 de acțiuni SIF Moldova nu la 780 de lei, ci la 1.000 de lei/acțiune au investit 500 de milioane de lei în ele, iar acum stocul ar valora 1,5 miliarde de lei. În prezent, aceste acțiuni se tranzacționează la circa 3.000 de lei/acțiune.
O evoluție asemănătoare au avut-o și celelalte patru societăți similare din țară. Prețurile acțiunilor SIF Banat-Crișana a crescut în aceeași perioadă de la 980 de lei/acțiune la un maxim de 3.700 de lei/acțiune. Acum, SIF 1 se transferă la 3.400-3.500 de lei/acțiune. O acțiune SIF Transilvania era tot la 31 ianuarie 1.140 de lei, pentru ca în perioada de glorie să atingă 3.750 de lei, iar în prezent tranzacțiile se fac la 3.300-3.450 de lei. SIF Muntenia era cotată la data pe care am pomenit-o 980-1.000 de lei/acțiune, a ajuns la 3.250 de lei, iar acum este evaluată pe piață la 3.000-3.050 lei/acțiune. SIF Oltenia a plecat tot de la aproximativ 1.000 de lei/acțiune, a ajuns la 3.200 de lei/acțiune, iar acum prețurile se situează în jur de 3.000 de lei/acțiune. Toate cele cinci SIF-uri sînt printre cele mai lichide acțiuni din Bursă. Indiferent de situație, pentru ele se găsesc cumpărători. Nu este de mirare că aceste acțiuni sînt „vînate” de investitori, dacă se ține cont că valoarea activului net pe acțiune a crescut la toate, iar dividendul estimat pe anul în curs este mai bun decît al multor altor societăți cu pretenții. Menționăm că valoarea nominală a tuturor acțiunilor SIF este de 1.000 de lei. De asemenea, există o anumită ciclicitate în prețurile acțiunilor SIF. În perioadele premergătoare AGA de stabilire a dividendului, prețurile acțiunilor pot crește serios, pentru că giganții de investiții financiare dau dividende. Deci deținerea de acțiuni ale acestor firme poate aduce profit și pe această cale.
Alte acțiuni de interes sînt cele ale băncilor. Banca Română de Dezvoltare a avut o altă traiectorie decît SIF-urile. La 30 ianuarie a.c. acțiunea era cotată la 24.550 de lei (valoarea nominală este de 5.000 de lei). În martie au crescut la 33.300 de lei, după care au căzut brusc la 15.800 de lei. După aceea, au crescut încet-încet pînă la 28.100-28.400 de lei, nivel la care se tranzacționează acum. Căderea din martie nu a fost chiar o surpriză, fiind caracteristică perioadelor de după AGA pentru dividend. A surprins, totuși, amploarea ei și atunci s-au făcut tot felul de speculații asupra revenirii lor. Dar BRD s-a întors în clubul acțiunilor lichide. Aceste acțiuni au pus chiar o problemă de percepție investitorilor. Intrarea grupului Société Génèrale ca acționar principal a dus inițial la scăderea interesului pentru aceste acțiuni. Astfel, cînd statul a anunțat că vinde pachetul pe care-l deține la 18.000 de lei/acțiune prin ofertă publică, acțiunea a eșuat. Ulterior, BRD și-a majorat capitalul social, distribuind o acțiune gratuit pentru fiecare acțiune deținută. Deci cei care nu au cumpărat acțiunile statului au pierdut.
Acțiunile Băncii Transilvania, cu sediul în Cluj-Napoca au avut altă evoluție. La 30 ianuarie acțiunile erau cotate la 2.960 de lei (valoarea nominală este de 1.000 de lei). La 1 aprilie prețurile de tranzacționare au ajuns undeva în jur de 1.640 de lei, după care prețurile au crescut relativ brusc la circa 2.600 de lei/acțiune. A urmat o perioadă de cădere, după care acțiunile au crescut pînă la actualele niveluri, situate în jur de 3.400 de lei/acțiune. Salturile de preț nu au fost străine de intrarea Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare în structura acționariatului.
Alte acțiuni vizate de speculatori au fost cele ale Alro Slatina. Producătorul de românesc de aluminiu a avut o evoluție de-a dreptul în zig-zag la Bursă. Zvonurile despre cine va cumpăra combinatul de la Slatina au fost multe și diverse. Scrisorile de intenție depuse de diverși posibili investitori zis interesați de această societate (cum ar fi Metanef București) – și care concurau intenția de privatizare a actualului acționar majoritar, firma italiană Marco Internațional – au dat peste cap tranzacțiile la Bursă. Astfel, la începutul anului acțiunile Alro valorau 24.600 de lei (valoare nominală de 5.000 de lei), după care au scăzut la 18.225 de lei la jumătatea lui ianuarie. Apoi, în martie a urmat o nouă cădere, pînă la 16.100 de lei/acțiune. La începutul lui iunie Alro a ajuns iar la 18.225 de lei/acțiune, după care au urcat exploziv la 22.500 de lei/acțiune. Chiar atunci s-a înregistrat iar o scădere pînă la 20.350 de lei. După o ușoară redresare, acțiunile cad în august la 18.550 de lei, cresc iar brusc la 21.000 de lei/acțiune, cresc spre sfîrșitul lui octombrie la 23.000 de lei datorită majorării de capital social, după care au scăzut la actualele nivele de preț, adică 17.400-18.000 de lei/acțiune. După cum se poate vedea din această evoluție la Bursă, acțiunile Alro au fost mană cerească pentru speculatori. Cheia succesului o constituie oricum informațiile legate de societate.
Alte societăți de interes în Bursă sînt cele de produse farmaceutice, cum este cazul Sicomed, Terapia Cluj Napoca sau Antibiotice Iași.
Sicomed a avut o evoluție relativ lină pînă a 1 aprilie 2002, fiind tranzacționată la prețuri cuprinse între 3.000 de lei și 3.500 de lei/acțiune. Apoi au început creșterile, după ce s-a aflat că Fondul Broadhurst Investment Ltd. dorește controlul la producătorul de medicamente din București. Maximul de preț a fost atins la începutul lui iunie, 6.850 de lei/acțiune, după care căderea a fost la fel de bruscă, pînă la 2.400 de lei/acțiune. Acum acțiunile Sicomed sînt tranzacționate la 2.600-2.800 de lei/acțiune. Antibiotice Iași a crescut încet, dar continuu. Fabrica ieșeană a început anul cu prețuri care se învîrteau în jurul nominalei, adică 1.000 de lei. Evoluția a fost aceeași pînă la începutul lui aprilie, cînd producătorul de antibiotice a început să crească. A ajuns la 1.490 de lei/acțiune, a scăzut puțin, după care, de la jumătatea lui iunie a.c., a crescut continuu. A atins la jumătatea lui octombrie 2.850 de lei, după care a scăzut puțin. În prezent, aceste acțiuni se tranzacționează la valori de circa 2.300-2.400 de lei/acțiune.
Terapia Cluj a început anul cu prețuri de 2.250 de lei pe acțiune – valoarea nominală este de 1.000 de lei – și a crescut aproape continuu. Au ajuns la 5.150 de lei, după care a urmat o perioadă de scădere. Acum aceste acțiuni se tranzacționează la 4.100-4.200 de lei/acțiune.
Alte acțiuni care s-au pretat la speculații bursiere au fost cele ale firmei Excelent București. începutul anului s-a făcut la 950 de lei/acțiune (nominala de 1.000 de lei), după care au crescut relativ lin pînă în august. Apoi a urmat o apreciere în pantă abruptă pînă în septembrie, cînd a ajuns la 5.300 de lei/acțiune. Ulterior, prețurile au scăzut, iar acum se tranzacționează la 4.000 de lei/acțiune.
SNP Petrom a avut o evoluție oarecum neașteptată la Bursă. Gigantul național de producere și distribuire a carburanților a început anul abia la 350 de lei/acțiune, un preț mic, dacă se ține cont că nominala este de 1.000 de lei. Abia în luna septembrie prețurile au atins 1.000 de lei, după care au crescut la 1.350 de lei, preț la care se învîrt și acum. Se pare că interesul pentru acțiunile Petrom au apărut atunci cînd au început discuțiile despre privatizarea societății.
Și pe piața RASDAQ au putut fi speculate unele din acțiunile tranzacționate. Un exemplu în acest sens îl constituie acțiunile Subex. În luna ianuarie a.c. ele au crescut brusc de la 780 de lei/acțiune la 3.000 de lei (valoarea nominală este de 1.000 de lei). A urmat apoi o scădere la fel de drastică. Ulterior au crescut pînă la un maxim de 3.500 de lei. Perioada următoare a fost cît se poate de tulbure. A mai fost o stabilizare la 1.450 de lei, după care prețul s-a stabilizat la 2.200 de lei/acțiune. Evoluția în zig-zag a fost legată de schimbarea acționariatului societății. După limpezirea apelor, tranzacțiile au devenit sporadice. Dacă cineva a avut vreun pachet mai mare, l-ar vinde mai greu acum, cînd interesul pentru aceste acțiuni a scăzut considerabil.
Multe din informațiile de interes pentru acționari nu sînt accesibile, așa cum ar trebui. Practica ascunderii informațiilor sub pretextul faptului că „o societate deschisă nu este neapărat publică” este chiar supărătoare, pentru că o societate cu sute sau mii de acționari nu este închisă.
Unele acțiuni devin interesante doar conjunctural
Unele acțiuni devin interesante în anumite împrejurări, cum este cazul ofertelor de cumpărare. Pentru a obține poziții de control cei care vor să cumpere oferă în general prețuri peste piață. Aici însă trebuie atenție dacă se dorește păstrarea acțiunilor. De multe ori ofertele de cumpărare încheiate duc la obținerea de poziții majoritare, după care este posibil ca interesul pentru aceste acțiuni să scadă de-a binelea și cine le are în portofoliu să rămînă cu ele.
Un exemplu în acest sens sînt acțiunile Asco Bacău. SIF Moldova face în prezent o ofertă publică de cumpărare a unui pachet de acțiuni. Prețul oferit este de 42.500 de lei/acțiune la o valoare nominală de 25.000 de lei. Cei care au în portofoliu astfel de acțiuni pot profita de oportunitate. Tot un interes de moment se putea manifesta pentru acțiunile Sitex Dumbrava Sibiu. Pentru această firmă au fost două oferte publice de cumpărare. Ambele au fost la 51.000 de lei/acțiune (valoarea nominală este de 25.000 de lei). Ofertele nu s-au finalizat, dar prețurile de tranzacționare au rămas aceleași.
În ultima vreme, pe RASDAQ au fost de interes acțiunile Romcif Fieni, unde a existat o ofertă publică de cumpărare.
Mai există și alte situații conjucturale, așa cum s-a întîmplat la Sofert. Acum cîtva timp prețurile acțiunilor au crescut de la 350 de lei la 500 de lei/acțiune. Cine a avut atunci norocul să vîndă a obținut bani mai buni, deoarece acum aceste acțiuni sînt în cădere liberă. O altă firmă conjunctural speculată a fost Eforie. A intrat fulminant la Bursă, ajungînd rapid la 3.000 de lei/acțiune. Acum, însă, aceste acțiuni s-au stabilizat la 2.400 de lei/acțiune.
Tot conjunctural a devenit interesantă și Sinteza Oradea. Societatea a evoluat relativ linear, la prețuri situate între 360 de lei și 500 de lei/acțiune. Apoi a urmat o creștere pînă la 900 de lei/acțiune, după care a survenit o cădere pînă la 750 de lei/acțiune. Acum, firma se tranzacționează la 765 de lei/acțiune.
Atenție la societățile care devin închise!
Cei care au acțiuni trebuie să fie atenți la firmele care se închid. Există încă discuții asupra modului în care se închid societățile în care este un acționar cu peste 90% din acțiuni, cum este cazul Dacia-Renault. O situație specială s-a înregistrat la fosta Bancă Agricolă. După preluarea de către grupul austriac Raifeissen, acesta a făcut o ofertă publică de cumpărare în vederea închiderii. Prețul oferit a fost însă mic, sub așteptările investitorilor, adică 500 de lei/acțiune, la o valoare nominală de 1.000 de lei. Pînă atunci, acțiunile erau cotate la 1.700-1.800 de lei. Oferta s-a finalizat la 500 de lei/acțiune, așa că cine nu a vîndut a rămas cu acțiunile, fiindcă societatea a devenit închisă. Ce-i drept, calitatea de acționar la Raifeissen Bank nu este chiar de lepădat, pentru că este greu de crezut că acționarul majoritar nu-și va dezvolta afacerea.
În alte cazuri, însă, păstrarea acțiunilor nu este benefică. Se poate ca acționarul majoritar să nu dea nici un leu dividend.
Toți cei interesați de investițiile în acțiuni nu trebuie să-și asume riscul de a rămîne într-o firmă care se închide, decît numai dacă au un interes de altă natură. Altfel, acei bani dați pe acțiuni sînt pur și simplu blocați pe nu se știe cît timp sau chiar pierduți.
Ce trebuie să știți despre investițiile făcute la Bursa de Valori
• cei care joacă la Bursă nu o fac direct, ci prin intermediul brokerilor, angajați ai societăților de servicii și intermediere a valorilor mobiliare;
• investițiile în acțiuni au grad ridicat de risc și nici o instituție nu-l despăgubește pe cel care pierde bani în ringul Bursei;
• cei care nu cunosc Bursa și modul de joc în ring este mai bine să apeleze, măcar în primă fază, la un specialist.
Societăți de intermediere a valorilor mobiliare active
• societatea de intermediere a valorilor mobiliare Trend SA Bacău – str. Nicolae Bălcescu nr. 5 (blocul Luxor);
• SVM Transilvania Capital Invest – agenția Bacău, blocul „Cascada”;
• SVM Unicapital București – agenția Onești, b-dul Republicii, nr. 3/30;
• SVM Unicapital București – agenția Moinești, str. Tudor Vladimirescu, blocul Cascada.
Lasă un răspuns