Invingatori fata de noi insine

A mai trecut un an, a mai trecut si o noua editie a “Galei star – one man show”, iar actorii bacauani au “stralucit” prin absenta. O fi din cauza lipsei curajului de a se confrunta cu alte talente, din comoditate, din dezinteres? Oricare ar fi motivul, absenta lor nu se justifica. Cind a luat fiinta “Gala” de la Bacau, Valentin Silvestru i-a fost nas. A vegheat solemn, ca o coloana de templu, la tot ce se petrecea in viata zbuciumata a teatrului rominesc, pentru a da socoteala contemporanilor si istoriei. Nu era o simpla marturie, ci efort, schimb de energii, simbioza. Dorea cu orice pret ca localitatea unde se desfasoara un festival, o gala sa capete pentru citeva zile statutul de buric al pamintului. Unii considerau ca treaba asta genereaza un ridicol desavirsit. Eu, insa, nu. Cred ca nu este nimic rau in stabilirea de contacte, in cunoasterea si asimilarea experientelor artistice din interiorul sau din afara granitelor tarii. Iar pentru public este un motiv in plus de atractivitate. Cred, de asemenea, ca este nevoie de o masurare a fortelor si valorilor interpretative, de o confruntare a stilurilor si tendintelor nou asimilate in teatru.
De cind ne “confruntam” cu mitocania, coruptia, de cind ne lovim de lipsuri financiare si materiale am uitat ca exista si altfel de confrontari; concurs, rivalitate, intrecere. Este, deci, normal sa ne oprim din cind in cind – sa zicem, o data pe an – ca sa vedem ce avem bun in arta interpretarii, a regiei, a spectacolului showman ca sa ne dam seama daca am progresat, daca mai merita sau nu sa ne intilnim in astfel de gale, ba chiar sa le si organizam. O gala este un soi de examen interior, unul al constiitei noastre teatrale, prin care putem iesi (sau nu) invingatori fata de noi insine. Dupa care putem medita cu cugetul impacat la cele lumesti. Cu sau fara premii in buzunar. Cind actorii bacauani s-au sumetit a se manifesta, premiile n-au lipsit. Doina Iacob, Mihai Dragoi, Geo Popa, Dinu Apetrei, Daniela Vrinceanu au cucerit lauri bine meritati. Si chiar daca premiile ar lipsi, insasi participarea actorilor la gala ar fi o recompensa acordata calitatii. Nu pretind, fireste, ca prin participarea lor gala ar atinge perfectiunea sau ar schimba ceva in viata teatrului. Am avea, totusi, de-aface cu o imperfectiune acceptabila si lesne ameriorabila. Pentru ca vedem cum arta scenei si dramaturgiei nu se mai situeaza la polul A si la polul -, ci se imbina firesc intr-un nucleu, unde tendintele (si ambitiile) pot coexista in deplina armonie.

Vasile Pruteanu