POANTE CU MAI MULT SAU MAI PUȚIN UMOR
Astăzi e sîmbătă și e week-end. Cu soare și căldură. După atîta ploaie sîcîitoare, e timpul să ni se însenineze privirile. Răsfoind corespondența primită săptămîna aceasta la redacție, „ne cade fisa”: facem „dialogul” pe umor. Puțin cam negru, dar în ton cu gîndurile noastre.
Florin Dunăreanu, pensionar, Bacău: „Vreți poante? Scrieți-le: doi evrei se întîlnesc. Cam bătuți de brumă. Ițic: Cum o mai duci?
Șlaim: Mai prost decît ieri și mai bine decît mîine!
Ați găsit vreo similitudine cu viața românului? NO COMENT! Doi flăcăi tomnatici discută despre difilcutăți.
Vasile: Tare greu mai e să fii prost!
Ion: Mie-mi spui?
Cură de slăbire: săritura … peste masă.
Din Onești, scriitorul și eseistul Mihai Pauliuc ne servește o listă generoasă de meditații acide grupate sub genericul
Cîntec de pierzanie
Știm precis de mult cum stăm:
Una vorbim, Alta facem.
Tîlhari, corupți, mafioți:
Ceilalți? Sînt niște netoți.
Norocul ne-a uitat de tot:
De nu-i arșiță-i, potop.
Scrîșnim grijulii din dinți
Să nu ne sărim din minți.
Umblăm să ne crească leafa
De la Ana la… Caiafa.
Nu mai mai e nici un secret
Se fură și pe… internet.
Romi-s lorzi printre țigani
Cei umflați de gologani.
Multe în jur se dărîmă
Să umple groapa comună.
De nu curge, tot mai pică
Zoriți cu ocaua mică!
Hrană bună-i ramul, rîul
Cînd nu ne ajunge grîul.
Și vom sta pe năsălie
Cu pană la pălărie.
Aici cîntul se adună
Și cu plînsul se-n cunună.
Un destin ne-a fost prescris:
Norocul? Strict interzis!
Înegriți de-atîta smoală
Nici o apă nu ne spală.
Viața-i oare-n cununată
Numai cu sîrma ghimpată?
Un bun foarte mult dorit:
Fructul cel ce e oprit.
Știți cum e! Înflămînzim
Chiar pe limba ce-o vorbim.
Cu Sadoma și Gomora
Drăcește se-nvîrte hora.
Multe uși rămîn închise
Și acelea, pentru vise…
Încălcăm sacra poruncă;
Pîine vrem. Dar nu prin muncă.
De-aia este mafie
Că trăim în cîrdășie.
Plînge-amar biata pădure
Că vin fiarele s-o fure.
Ne dă din plin FMI
Voie pentru a muri.
Cînd se făcură toate scrum
Care-i șanț și care-i drum?
Bazil Aristide, gălățean, trecător prin Bacău, cititor ocazional al ziarului nostru: „Îmi plăceți dom’le! Să vă spun și eu una, că văd că țineți la poante: Cățeaua unui sătean fată 12 căței care încep să cînte „Trăiască regele”. După două săptămîni, spre uimirea stăpînului, își schimbă repertoriul în „Erori au fost, erori sînt încă!” Ce se întîmplă? Între timp ochii cățeilor se deschiseseră…
(rubrică realizată de Mihai Buznea)
Lasă un răspuns