Încă de la prima ediție, apărută în urmă cu șase săptămîni, „Ziarul de Bacău” și-a deschis paginile cititorilor săi, învintîndu-i să devină, alături de redactori, cronicari ai clipei. Număr de număr am inserat, în spațiul rezervat acestei rubrici, sesizări, apeluri, solicitări privind viața orașului și a județului. Aproape o sută dintre dumneavoastră și-au asumat postura de reporter de serviciu și sîntem convinși că o veți face și în continuare. Observație și responsabilitate, iată „armele” cu care puteți contribui la reflectarea problemelor diurne,
acelor aspecte ce se pot constitui în subiect de presă. Dialogul se poate menține viu, atractiv și interesant, incitant și antrenant doar cu ajutorul dumneavoastră. Vă așteptăm și vă preluăm permanent apelurile telefonice la 12.53.25 sau 12.44.52, scrisorile sau intervențiile directe la redacție. Vă nemulțumește ceva? Încercăm să vă ajutăm. Sînteți, cu toții, invitații noștri la dialog.
Năravuri în disprețul locatarilor
Ioana Vălureanu, muncitoare, Bacău: Locuiesc într-unul din blocurile de pe strada 9 Mai, dar faptul despre care țin să vă vorbesc l-am observat în aproape tot orașul: unii indivizi – și nu mă refer aici doar la boschetari – confundă intrările în blocuri sau casa scării cu wc-ul public. Fără nici o jenă, noaptea sau ziua, dimineața ori seara, urinează pe uși sau pe pereți, în disprețul locatarilor care, dacă intervin, se aleg cu jigniri, înjurături sau amenințări. Obiceiul s-a mutat din alee în bloc, unde nu sînt chiar atît de mulți ochi. Nu se poate face chiar nimic? De ce noi, cetățenii rezonabili, sîntem obligați să suportăm mizeriile fiziologice și morale ale acestor indivizi cu năravuri abjecte?
Redacția: O sugestie: cînd îi vedeți, apelați la ajutorul vecinilor, puneți-le ligheanul cu apă și cîrpa în mînă și obligați-i să facă curățenie. În cazul lor, vorba bună nu rezolvă nimic, iar cîte un polițist pentru fiecare ipochimen de acest soi, veți fi de acord, nu se poate pune.
Servire „pe ochi”
Constantin Desagă, str. Prieteniei, bloc 6, apart.8, Bacău: Ieri, pe la orele 11:30, m-am dus să cumpăr pîine de la magazinul Pambac de pe strada Mioriței (situat lîngă oficiul Romtelecom). La solicitarea mea, vînzătoarea m-a servit cu două pîini negre, la
11.000 lei bucata, vechi de 4-5 zile și tari ca piatra de puteai să bați cuie cu ele. Le-am refuzat, cu reproșul de rigoare, la care vînzătoarea mi-a replicat: asta am, asta vînd. La insistențele mele, o altă vînzătoare mi-a adus din magazie pîine neagră proaspătă, neuitînd să precizeze, a scuză: abia acum se descarcă. Eu cred altceva: salariatele cu pricina încearcă să scape de marfa veche vînzînd-o „proștilor”, adică celor care o acceptă și nu spun nimic, în timp ce „gura deștepților” are parte doar de prospături. Oare banii nu-s la fel, de la fiecare?
Redacția: Servim „pe tavă” chifla, cu adresabilitate directă conducerii Pambac. Acum, cît sesizarea e proaspătă. (Rubrică realizată de Florin DUNĂREANU)
Lasă un răspuns