Viorel Giurgiu – inginer pensionar, Bacău: Ce e val, ca valul trece – sună un inspirat vers eminescian, sugerînd efemeritatea întîmplărilor prin care trecem. Așa au trecut și Zilele Bacăului, cu impresii frumoase sau cu unele dezamăgiri. Ele sînt cele care m-au determinat să vă scriu.
Consultînd programul manifestărilor „Zilele Bacăului”, notam cu satisfacție cît de interesante și de variate sînt manifestările respective. Remarcam totodată proporția celor cu caracter folcloric- 46% din total, ca durată de desfășurare. Cu sinceră bucurie, fidel convingerii că muzica noastră populară este sufletul neamului românesc. Dar această satisfacție n-a ținut mult. Vorba românului „scurtă i-a fost bucuria!”. Chiar în prima zi, deschiderea oficială a „Expobac” n-a avut loc la ora stabilită, 11.00, hotărîndu-se (de către cine?), ca expoziția să fie prezentată la 15.30, ora programată pentru deschiderea oficială a manifestării în ansamblu. Această comasare nu m-a surprins, avînd doza ei de logică, dar o întrebare tot nu-mi dă pace: dacă așa era cel mai bine, de ce organizatorii n-au raționat astfel de la bun început?
Iată că a venit și ora 15.30. Am revenit la „Sala Sporturilor” și ce am văzut? Un televizor color și 10-12 nerăbdători așteptînd deschiderea, dar atrași momentan de meciul Brazilia- Turcia. Meciul s-a terminat meciul, asistența s-a înmulțit, dar momentul festiv n-a mai avut loc. Am plecat acasă după o așteptare de aproape o oră. A doua zi, 27 iunie, mi-am propus să prind vernisajul unei interesante expoziții, programată la hotelul Moldova la ora 21. Am venit, am văzut… tot un televizor color și cîțiva iubitori de artă populară sosiți înaintea mea, cu aceeași dorință. După cîtva timp, o doamnă, probabil din personalul hotelului, mi-a spus că vernisajul va avea loc a doua zi – 28 iunie – la ora 10.
Manifestarea a avut loc exact la momentul reprogramării și a fost un succes de necontestat, pentru mine o încîntare. Meritul este colectiv, dar personal, cred că „vioara întîia” a fost Petre Vlase directorul festivalului. Mulțumindu-i și pentru acest ultim episod, îl rog să reflecteze asupra celor trei dereglări din program, pentru a lua măsuri menite a evita repetarea lor. Dar ele trebuiau imediat anunțate prin toate mijloacele „media” posibile și-n primul rînd la fața locului. Ceea ce nu s-a întîmplat în nici unul din cele trei regretabile momente. N-a avut loc nici o explicație, nici o scuză. Care erau absolut necesare, DIN RESPECT PENTRU OM. Pentru cetățeanul modest, anonim, venit să se adape la izvorul nesecat al artei populare românești, al tradițiilor noastre strămoșești.
Am scris rîndurile de față credincios ideii că Bacăul se afirmă tot mai puternic pe planul culturii, al sportului și nu numai. Și e mare păcat ca această imagine, făurită cu atîta stăruință și efort să fie umbrită de nepăsarea unora. Iată de ce le cer, metaforic, se înțelege: dați-mi timpul înapoi!
Lasă un răspuns