Grigore Ciubotariu, subofițer pensionar, str. Ion Berindei nr. 3, bloc O D 21 A, sc. C, et. 1, ap. 95, sector 2, București:
Locuiesc în Capitală, dar obîrșia mea este în județul Bacău, unde am trăit și muncit o mare parte a vieții. Numeroase treburi și interese mă obligă să vin destul de des aici, prilej cu care citesc cotidianul dumneavoastră. Am constatat audiența ridicată pe care o aveți printre băcăuani, deschiderea către problemele lor. Acest fapt m-a determinat să mă adresez dumneavoastră cu o sesizare și, legat de conținutul ei, să vă informez în premieră despre un demers al meu:
Un băcăuan la Curtea Europeană a Drepturilor Omului
În România, drumul de la adevăr spre dreptate este unul lung și anevoios și nu de puține ori acesta riscă să se înfunde în hățișurile necinstei și birocrației. Pentru că de peste 25 de ani domnul Grigore Ciubotaru este purtat pe drumuri cu jalba-n proțap, fiindcă ceea ce repară unii, strică alții, acesta s-a hotărît să-și obțină drepturile la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de la Strasbourg. El s-a adresat cu o contestație înaltului for european, în octombrie 2001, de la care a primit următorul răspuns:
„În baza Regulamentului interior al Curții, un Raportor ales dintre judecătorii acesteia va proceda la o examinare prealabilă a cererii dumneavoastră și va face un raport către Curte cu privire la admisibilitatea cererii.
Curtea va examina cazul dumneavoastră de îndată ce va fi posibil. Procedura este în principiu scrisă și nu va trebui să vă prezentați personal decît dacă sînteți invitat de către Curte. Veți fi informat cu privire la decizia Curții.
Vă aparține să îmi comunicați eventualele schimbări ale adresei dumneavoastră. În plus, trebuie să informați în mod spontan Curtea cu privire la orice derulare ulterioară a cazului dumneavoastră și să îi supuneți atenției deciziile pertinente referitoare la acesta”.
Acționînd în judecată statul român, domnul Grigore Ciubotaru a cerut daune în valoare de 110 000 EURO.
În ce constă, de fapt, cazul care-i răpește atîta timp și bani domnului Ciubotaru? Pe scurt: la începutul anilor ’70 cumpără, în comuna Filipești, o casă și o suprafață de teren. Calvarul începe la scurt timp din cauza unor persoane care, deși nu erau- și nu sînt nici acum îndreptățite, după opinia sa, își revendică dreptul de proprietate asupra bunurilor respective, folosindu-se de acte false. Primul proces se finalizează în 1976, prin Decizia Tribunalului Suprem, care consfințește dreptul de proprietar al lui Grigore Ciubotaru. Urmează altele în 1977, 1979, 1986, 1990, 2001. „Ce-mi recunoșteau unele instanțe, îmi anulau altele” – ne spune cititorul nostru. „În prezent aștept să văd ce soluții va stabili procurorul general ca urmare a cererii mele de reanalizare a cazului inclusiv de către instanțele băcăuane. Eu sînt nemulțumit atît de faptul că ceea ce stabilește una este anulat de alta, că se iau în considerare documente false, în timp ce probele autentice – în speță, ale mele – sînt trecute cu vederea”.
Redacția: Așa cum v-am promis, domnule Ciubotaru, publicăm intervenția dumneavoastră făcută redacției noastre, acordînd credit autenticității argumentelor cu care vă susțineți dreptatea. Soluția finală, însă, tot din partea instanțelor trebuie să vină, cît și a celorlalte instituții abilitate prin lege. De altfel, credem că veți fi de acord că se întrezărește un început de rezolvare, așa cum rezultă din răspunsul primit de la Prefectura Bacău în luna aprilie a.c. :
„Ca urmare a memoriului dumneavoastră prin care reclamați faptul că peste actul dumneavoastră de vînzare – cumpărare a unei case și a 800 mp teren s-a emis titlul de proprietate nr. 134798 numitei Jaleru Elena pentru o suprafață de 1.000 mp, vă facem cunoscut că am atenționat Comisia pentru aplicarea legilor fondului funciar de la comuna Filipești de a nu mai emite acte privind reconstituirea dreptului de proprietate numiților Jaleru Elena, Jaleru Romeo și Hambăruș Anita, pînă la soluționarea Dosarului nr. 1943/ 2000.
Pentru celelalte aspecte semnalate, privind emiterea unor acte în fals, este necesar să sesizați Parchetul pentru a face cercetări și a constata nelegalitatea acestora”.
De unde, dacă nu e?
Viorel Giurgiu, inginer pensionar, Bacău: Am fost foarte surprins să citesc, într-un cotidian băcăuan, despre reacția primitivă a primarului din comuna Izvoru Berheciului la criticile despre modul în care se implică în rezolvarea problemelor comunității, cît și despre atitudinea îngăduitoare a unor șefi de la instituțiile județene ale administrației publice. Nu înțeleg cum pot accepta asemenea manifestări cînd sînt în joc interesele oamenilor. Cred că aceștia nu agrează presa atunci cînd dezvăluie fapte și atitudini anacronice, dar le face plăcere cînd le popularizează „marile realizări”.
Redacția: Nici noi! E chestie de educație și percepție. Iar de unde nu e, nu ai nici ce să ceri. (Rubrică realizată de Florin DUNĂREANU)
Lasă un răspuns