INVITAȚIE LA DIALOG Fără adresă, cu domiciliul instabil

O nouă categorie de concitadini și-a făcut apariția pe străzile orașului și tinde să se înmulțească de la o zi la alta. Anotimpul cel mai prilenic pentru proliferarea fenomenului este cel în care tocmai am intrat: toamna. Iată, exact, despre ce este vorba, din sesizările adresate redacției în ultimul timp de către mai mulți cititori ai ziarului nostru (Vasile Palade – pensionar, Gheorghe Ciotlaș – casier, Eliodor Purcaru – muncitor constructor, Ionel Cotumbeanu – elev ș.a):

Sînt oameni fără adrese și cu domiciliul instabil. Locuiesc pe străzi, aciuați sub streșini de garduri, prin curțile unor proprietari cu milă față de semeni, la colțuri de străzi, pe lîngă pereți de blocuri. Majoritatea lor nu sînt țigani nomazi, ci români sadea, care au avut un loc de muncă, dar și l-au pierdut din diverse motive. Nu au un acoperiș deasupra capului. Își improvizează locuințele din ce pot. Le lipsește orice minim de confort. Gătesc sub cerul liber, și tot acolo mănîncă, dorm, fac dragoste și își îngrijesc copiii. Totul e relativ bine atîta timp cît nu plouă sau nu bate vîntul. Toamna și iarna reprezintă amenințările cele mai mari. Frig, zăpadă, furtună. Nu au unde și cu ce să spele, igiena e în mare suferință. Pete de pecingine pe fața orașului. Suflete în suferință, lipsite practic de orice speranță de a-și recăpăta condiția de membru cu drepturi depline al colectivității. Mulți dintre ei au fost evacuați din apartamente pentru neplata chiriei sau a întreținerii ori au căzut victime șnapanilor care le-au furat locuințele. Alții nu au avut niciodată așa ceva, au trăit aciuați pe unde s-a putut, dar ața s-a rupt și s-au trezit în stradă. O parte au ales orașul în nădejdea că vor găsi o rezolvare mai bună. Dar același oraș refuză să-i asimileze. Ei reprezintă disperarea sărăciei generalizate. Municipalitatea nu are soluții decît pentru o mică parte dintre aceștia. Se construiește insuficient față de numărul ridicat de „cazuri sociale”. Corturile încă nu au apărut, doar unele imitații ascunse printre blocuri, însă nu e mult pînă își vor face apariția, marcînd probabil nașterea orașului-șatră. Acești neasimilați social reprezintă cazuri-limită, sînt ai nimănui și tratați ca atare. Știm că intervenția noastră de bun simț nu va rezolva mai nimic, dar cel puțin avem mulțumirea că am atras atenția asupra lor. Cine știe, poate se va produce vreo minune și pentru acești oropsiți. (Rubrică realizată de Florin DUNĂREANU)