O scrisoare la început de nou an, primită de la cititorul și colaboratorul nostru Romulus Dan Busnea, din Slănic Moldova, ne introduce într-o lume a realității imediate, cu accentele ei grave, pline de îngrijorare și opimism rezervat, de întrebări și speranțe. Ce sîntem, încotro ne îndreptăm? O publicăm pentru actulitatea ei și responsabilitatea ce ne revine fiecăruia dintre noi.
Nu am de gînd să fac aici un bilanț al anului care tocmai a apus. Metoda bilanțurilor a devenit obositoare și nu este întotdeauna eficace. M-aș mărgini doar să spun că, permanent, omenirea face un salt în existența sa. Pătrunderea spectaculoasă în tainele științei a demonstrat nu numai puterea omului, gradul în care stăpînește legile naturii, eliberarea de frica ancestrală față de forțe nevăzute, bănuite, dar mai cu seamă au creat vaste posibilități de pătrundere rapidă și adîncă în imensul și infinitul domeniu al necunoscutului. S-au creat premisele ca următorii ani să aducă sub controlul nostru miracole de neînchipuit. Nu mă hazardez să fac previziuni. Nu am toate datele necesare și nici nu doresc să ghicesc viitorul. Mărturisesc, însă, că mă preocupă. Analizele care au dus la stabilirea unor pronosticuri sînt opera unui număr restrîns de oameni de știință, analiști și oameni politici și mă plec în fața perspicacității lor, chiar dacă în unele privințe am serioase îndoieli că lucrurile se vor petrece cum prevăd ei. Cel puțin promisiunile politicienilor pentru o viață „cel puțin” decentă ne-au lăsat cu buzele umflate de mulți ani încoace, dar și de acum mulți încolo. Deseori, am senzația că mă aflu într-un laborator unde stăm închiși de mulți ani, unde am făcut sute, mii de experiențe neizbutite, din care, totuși, am tras numeroase învățăminte, și că acum am pus într-o
retortă încălzită la mari temperaturi elemente care vor produce metalul prețios atît de căutat. Am senzația că de data aceasta experiența are o probabilitate crescută de a reuși.
Probabil că anul în care am intrat va fi unul de căutări febrile influențate de extraordinara evoluție și dezvoltare a științei și tehnologiei moderne, de vîrf. Probabil că societatea capitalistă din care acum și noi facem parte își va continua drumul ei glorios în istorie, dar ar fi nedrept să credem că acest drum va fi drept, fără coborîșuri și urcușuri, fără ocoliri. Probabil că se vor accentua unele contradicții care o macină, vor dispare altele, vor apare contradicții noi și procesul se va continua în sensul destinat de istorie. Evenimentele internaționale arată că încercările făcute de popoare de a elimina războiul din rîndul mijloacelor de soluționare a diferendelor sînt încă departe de a-și atinge scopul, ținta finală (vezi cazul IRAQ). Folosirea forței pentru a impune o formulă, o concepție, o idee, un interes este încă prezentă în mentalitatea multor guverne și nu este de așteptat ca anii următori să schimbe radical acestă mentalitate. Se vor crea, însă, noi premise de ordin social, economic, politic și tehnologic care vor constitui o nouă contribuție la acceptarea unanimă a ideii că războiul reprezintă o antinomie a vieții moderne, a actualei faze de dezvoltare a omului și a societății în ansamblul ei.
Probabil că energia și dinamismul tineretului se vor canaliza spre o maximă integrare socială, tocmai pentru a avea rezultatele optime scontate chiar de tineri și pentru că „vremurile ce se apropie solicită mai mult ca oricînd energii proaspete, viguroase”. În același timp, însă, experiența și maturitatea își au locul lor de cinste în angrenajul societății de mîine. Osmoza dintre dinamism și maturitate, chibzuință, experiență va fi mai organică decît în trecut, deoarece și problemele de rezolvat vor fi mai complicate, mai dificile. Nu ne putem aștepta la o viață paradisiacă, la un „dolce farniente”, ci din contră, la o activitate creatoare furtunoasă, care va cere canalizarea tuturor energiilor potențiale. Omenirea va realiza mari succese ce vor fi expresii ale geniului omenesc. Dar, care va fi impactul lor asupra conștiinței omului, a psihologiei lui? Ce mutații se vor produce? Sînt întrebări care dau de gîndit mai ales într-o lume a contradicțiilor, a incertitudinilor de tot felul. Pentru că, în timp ce începem să stăpînim nesfîrșitul spațiului, să învingem boli incurabile, într-o parte a lumii izbucnesc războaie pentru o fîșie de pămînt; iar cînd văd că ne măsurăm gîndurile, sentimentele, moravurile, obiceiurile cu măsuri vechi, foarte vechi, mă tem că vremurile ce vin, însoțite de încărcătura lor grea și senzațională ne vor surprinde probabil nepregătiți. Dar ceea ce trebuie să ne îngrijoreze este cu totul altceva. Decalajul dintre dezvoltarea extrem de rapidă a științei și tehnicii și dezvoltarea spirituală a omului crește vizibil în această perioadă pe care o parcurgem. Un asemenea decalaj a existat întotdeauna, dar acum se mărește îngrijorător. Iar îngrijorarea trebuie să se transforme în acțiune. Și fiecare avem ceva de făcut, în gesturile noastre mari, cît și în cele mărunte, din fiecare zi. Mai ales în cele pe care le socotim mărunte. Și priviți cu încredere spre viitor! (Romulus Dan Busnea)
Lasă un răspuns