Băcăuanii pasionați de literatură au posibilitatea de a se reîntîlni, în asceste zile, cu unul dintre poeții cetății, binecunoscuți lor: scriitorul Petru Scutelnicu. El se înfățișează cititorilor cu un nou volum de versuri – „Viața de unică folosință”, un „… titlu unificator, dătător de tristețe și de bucurie în egală măsură, semn al unei modernități imediate, derizorii…”, după cum este caracterizat în prefața semnată de profesorul Gheorghe Iorga. Volumul (al treilea din creația autorului), reunește 63 de poezii și a apărut în Editura Plumb. Retranscriem una dintre acestea. Viața: seara îmi deschei/ și îmi așez viața asta mototolită / la capătul poetului / cu viața mea ți-ai putea tăia carotida / sau ai putea îmblînzi Niagara. Lansarea volumului este programată pentru joi, ora 16.30 la Centrul Internațional de Cultură „George Apostu”.
Curiozități biogenetice
Maricica Petrescu, profesoară pensionară, Bacău: Zilele acestea am avut o mare revelație, pe care mă grăbesc să o fac publică prin intermediul ziarului dumneavoastră: la Agricola Internațional biogenetica a fost revoluționată, ceea ce o face demnă de Cartea Recordurilor printr-un record absolut. În ce constă noutatea? Puii produși aici nu au organe interne – inimă, ficat, pipotă. Trăiesc fără ele și se împlinesc nestingherit în greutate. Cum am reușit să descopăr acest miracol? Simplu, citind înscrisul de pe ambalajul de plastic: pui întreg de Bacău, produs de calitate superioară. Scociorînd în pieptul păsării, am descoperit la inventar doar un cap și două gheare, nicicum și cele trei organe vitale amintite. Logica e cît se poate de simplă: dacă nu-s, fie că puii respectivi trăiesc bine mersi și fără, fie că sînt întregi, dar cu lipsuri pe ici-colo, prin părțile esențiale. De aici și pînă la amintita revelație nu a fost decît un singur pas. Mă întreb, în atare circumstanțe, dacă vietățile înaripate respective n-ar putea să se lipsească și de un alt organ vital – capul; cît despre gheare, nici acestea nu ar fi indispensabile, întrucît în condițiile creșterii în baterii nu prea au în ce să scurme. Și doar știm că „funcția creează organul”. Lăsînd gluma la o parte, îi întreb pe specialiștii Agrocolei: sînt, sau nu, puii întregi? Ori sînt parțial întregi și nu ne mai batem capul cu fel de fel de întrebări?
Hopuri- hopurele…
Isidor Lungu, un băcăuan fără importanță: Consider meritorii inițiativa și eforturile financiare ale Primăriei de a reface pasajul pietonal mozaicat dintre hotelul „Decebal” și magazinul „Luxor”, chiar dacă la reabilitare nu s-a ținut cont de soluțiile originale, iar rolerii se dovedesc foarte sîrguincioși în a-l strica din nou și cît mai repede cu putință. Dar nu numai pentru aceste constatări mă adresez ziarului, ci pentru a aduce în față o situație a cărei logică nu o pricep: trotuarul opus, din dreptul clădirii Romtelecom și pînă la hotelul „Moldova”, arată ca după un bombardament intens: largi porțiuni decopertate, găuri mai adînci sau mai de suprafață, resturi de asfalt. Capcane pentru luxații și disconfort vizual. Un fel de gunoi ascuns sub preș, sau, folosind o metaforă din teatru, un obraz e vesel, celălalt e trist. Eu nu pricep de ce o treabă, dacă se face, nu e dusă la bun sfîrșit, mai ales că zona cu pricina e chiar în plin centrul orașului. O explicație cred că ar fi, totuși: „capii” edililor nu circulă pe trotuar, ci cu limuzinele, pe carosabilul, care, ce-i drept, arată OK. Trotuarul e pentru băcăuanul de rînd, care n-are decît să-și scrîntească picioarele. (Rubrică realizată de Florin DUNĂREANU)
Lasă un răspuns