Cleopatra Vasilescu, învățătoare pensionară, Bacău: Astăzi începe un nou an școlar, cu bucurii pentru mulți dintre copii, cu nostalgii și emoții pentru părinți și bunici, dar și cu dorințe și speranțe. Să vedem, însă, ce se află și dincolo de decor. Nu sînt o fatalistă și o criticistă, dintotdeauna m-am aflat printre optimiști. Ce mă îngrijorează acum este indiferența tot mai multora față de școală, de perspectivă. Abandonul școlar este la modă. Din varii motive: sărăcie, lipsa motivației, atitudinea condamnabilă a unor părinți. Se știe, astăzi, cîți copii nu sînt înscriși la școală fiind astfel condamnați la o existență incertă din punct de vedere profesional, material, chiar social? Fenomenul e mult mai amplu în mediul rural. Nu mi-am propus să stric ziua nimănui, nici să acuz pe cineva anume, ci doar să prezint o stare de lucruri. Doar să pun o întrebare: Cîți nu întreabă, sau nu se întreabă acum, s-ar putea acuza peste ani, cînd nu prea va mai fi nimic de făcut.
O urgență medicală – sincopa
Sincopa se caracterizează prin întreruperea bruscă și de scurtă durată (secunde, minute) a stării de conștiență și a funcțiilor vitale (respirația și circulația) care prelungită poate duce la moartea bolnavului.
Se manifestă prin următoarele: bonavul este palid, stă alungit nemișcat (inert) și nu reacționează la nici un fel de excitație (indiferent de intensitatea lor). Extremitățile sînt mai reci și totul dă impresia de moarte. Pulsul nu se simte, bătăile cardiace nu se aud, tensiunea arterială este zero, iar respirația este întreruptă.
Sincopa se instalează de cele mai multe ori brusc, uneori este precedată de amețeli, senzația de pierdere, de cădere și de tulburări de vedere și auz. Tratamentul trebuie aplicat foarte rapid, deoarece oprirea circulației cerebrale nu poate fi prelungită mai mult de 5-6 minute, timp după care intervine decesul bolnavului.
Se impun următoarele măsuri: culcarea bolnavului la orizontală, pe spate, cu capul mai sus decît trunchiul și membrele inferioare, stropirea cu apă rece pe față, lovirea cu palmele peste obraz, determină o excitație externă pentru a reduce la simțire bolnavul. După ce bolnavul își revine, este necesar ca el să mai stea minimum un sfert de oră pînă la dispariția senzației de slăbiciune care persistă și răcoroasă.
Dacă oprirea respirației (sincopa respiratorie) este pe primul plan, este nevoie să se facă de urgență respirație artificială prin metodele cunoscute. De asemeni în cazul sincopelor prelungite este nevoie să se instituie masajul cardiac extern. (dr. Octav Apostolescu)
Lasă un răspuns