Pavel Movilă, economist pensionar, Bacău: „Marea împroprietărire” începută în 1991 prin faimosul Decret – Lege nr. 61, privind regimul vînzării apartamentelor din fondul locativ de stat către chiriașii deținători ai contractelor de închiriere, a fost un început promițător în ce privește dreptul de proprietate și protejarea lui. Prețurile relativ modice au făcut posibilă achiziționarea de către orice muritor a locuinței, mai ales că era facilitată și de plata în rate. La scurt timp au început, însă, să apară problemele. Prima: cine are obligația de a se ocupa de întreținerea (toaletarea) exterioară a blocurilor, care arată cum arată datorită vechimii și efectelor intemperiilor; a doua – păstrarea destinației inițiale, aceea de locuință. Dacă la cea dintîi situația e clară și, totuși, nu prea, în cel de-al doilea caz lucrurile comportă o aplecare mai atentă. După cum se știe, criza locuințelor se agravează continuu, numai în Bacău cererea fiind de cîteva mii. Și, totuși, foarte multe apartamente, cel puțin de ordinul sutelor, au fost vîndute – cumpărate pentru a fi transformate în cabinete medicale, sedii de firme, magazine, ateliere, depozite ș.a. În unele blocuri, partere întregi și-au schimbat destinația. Nu contest dreptul proprietarilor de a dispune liber de bunurile lor, dar cred că respectivul Decret- Lege conține un viciu: absența interdicției transformării locuințelor în altceva, fapt ce face ca discrepanțele dintre cerere și ofertă să se adîncească, cu tot atîtea influențe asupra prețurilor de vînzare. Aceasta fără să mai iau în discuție disconfortul pe care trebuie să-l suporte ceilalți locatari. Știu că nu sînt singurul care gîndesc în acest fel. Mi s-ar putea replica și faptul că intervenția mea ar risca să fie tardivă ori că este lipsită de șanse. Ceea ce susțin este doar o părere și nu cred că trebuie înțeleasă altfel. Iată o temă de cercetare și pentru parlamentarii noștri. Atîta timp cît mai sînt șanse, și cît „obiecte” ale tranzacțiilor încă mai există, o revizuire de genul celei pe care o sugerez nu are ce să strice. Altfel riscăm ca mai devreme sau mai tîrziu să ne întoarcem la bordeie. (Rubrică realizată de Florin DUNĂREANU)
Lasă un răspuns