Maria Negrea, Aleea Ghioceilor nr. 17, sc. c, ap.2, Bacău: Mă adresez ziarului dumneavoastră cu nădejdea că mă veți ajuta să rezolv o situație care mă stresează de aproape cinci ani de zile, dar care s-ar putea rezolva foarte ușor prin înțelegere și cooperare, ca între oameni raționali. Din 1999 mă aflu în conflict deschis cu vecinul de la apart. 5, etajul I, Cornel Maftei. Disensiunile au pornit de la faptul că dumnealui nu a înțeles să respecte normele conviețuirii în comun și ale protecției reciproce. Din cauza defecțiunilor apărute la instalațiile sanitare din apartamentul său, sînt obligată să suport disconfortul produs de degradarea plafonului și a pereților, de mirosul igrasiei și al urinei ce se prelinge pe pereți. Plus distrugerea instalațiilor sanitare. Pentru că nu ne-am înțeles omenește să repare stricăciunile, în urmă cu doi ani l-am acționat în judecată. Am cîștigat procesul, Cornel Maftei fiind obligat, prin sentința civilă 4109 din 29 mai 2000 a Judecătoriei Bacău să-mi plătească aproape cinci milioane de lei drept despăgubiri pentru stricăciuni și cheltuieli de judecată. Bani pe care mi i-a dat abia după ce a fost amenințat cu scoaterea la vînzare a apartamentului. Dar eu nu de bani am nevoie, ci de reparația instalațiilor defecte în apartamentul 5, motivația vecinului fiind una cel puțin puerilă: „la mine nu curge, totul e în reguilă”. Pentru că degradările continuă, iar rezolvarea amiabilă a devenit imposibilă, l-am acționat din nou în justiție solicitînd, de această dată, efectuarea de reparații pe cheltuiala pîrîtului și dreptul de a intra în casă cu meseriașii pentru efectuarea lucrărilor. Regret că a trebuit să apelez la astfel de soluții, dar nu văd alte posibilități. Sper ca demersul meu la ziar să-l aducă la sentimente mai bune.
Redacția: Unde înțelegere nu e, legea e cea care trebuie să-și spună cuvîntul. Cît despre relațiile în sine, dintre colocatari, cazul dumneavoastră nu este singular. Din nefericire, ambițiile și orgoliile prost înțelese seamănă discordie, și nu armonie.
Un drum al nimănui
Tiberiu Melinte, agent de asigurări, strada Bicaz nr. 54, Bacău: De fiecare dată cînd plouă, așa cum s-a întîmplat și la sfîrșitul săptămînii trecute, cei care locuim pe strada Bicaz sîntem pur și simplu izolați de lume din cauza mareei de apă și noroi. Strada, în lungime de circa un kilometru, este paralelă cu linia ferată, are peste 100 de case și gospodării, nu este asfaltată, în schimb e prost întreținută. În mai multe rînduri ne-am adresat Primăriei cu rugămintea să se facă ceva și pentru noi. Astă-primăvară au venit cu un buldozer și cu un compactor, muncitorii s-au făcut că rezolvă gropile și au plecat. După prima aversă, totul a revenit la starea inițială. Noi îl rugăm pe domnul primar să ne aibă în vedere, trăim aici circa 400 de suflete care ar dori ca strada să fie canalizată și măcar pietruită, dacă nu asfaltată, spre a scăpa de coșmar și a trăi cît de cît civilizat. Toamna trecută a fost rezolvat tronsonul de șosea dintre Școala nr 8 și restaurantul Rubinul, acum aici totul e în regulă. De ce nu s-a dus treaba pînă la capăt? Sperăm ca mesajul nostru să ajungă unde trebuie, iar drumul să nu mai fie unul al nimănui. (Rubrică realizată de Florin DUNĂREANU)
Lasă un răspuns