Luni, 14 martie, se implinesc 105 ani de la nasterea capitanului erou Ioan Boros (1906-1940), cazut la datorie pentru apararea tinutului Herta in 1940, atunci cind, din proprie initiativa si prin jertfa
suprema, a salvat onoarea Armatei Romane, care, in imprejurarile grave de atunci si fara voia ei, a trebuit sa abandoneze fara lupta, Basarabia si Nordul Bucovinei. A fost singurul copil al sotilor Ioan si Maria Boros stabiliti la Bacau, tatal sau fiind unul dintre crescatorii de oi stabiliti in zona. Ioan Boros a urmat cursul inferior al Liceului din Bacau, Liceul Militar din Iasi si apoi Scoala Militara de Ofiteri de Artilerie. Dupa absolvirea scolii de ofiteri in anul 1927, este inaintat in gradul de
sublocotenent, iar dupa ce devine cadru militar activ, este avansat la gradele de locotenent (1931) si capitan (1938). Dupa ce o perioada a predat ca profesor la un liceu militar, capitanul Ioan Boros preia comanda uneia dintre cele mai puternice unitati militare de pe teritoriul judetului Bacau: Bateria 5 de tunuri din cadrul Regimentului 16 Artilerie Bacau, unitate care se afla dislocata in partea de nord a judetului Dorohoi, care cuprindea la acea vreme cinci orase (Dorohoi, Darabani, Herta, Mihaileni si Saveni) si era împartit în trei zone: Plasa Baseu, Plasa Herta si Plasa Siret. Intreaga aceasta regiune era aparata de Regimentele 16 Artilerie si 27 Dorobanti, ambele din Bacau. Despre
evenimentele acelor zile tragice din vara anului 1940, ne povestea cu ceva vreme in urma, regretatul col.(r) Corneliu Chiries, fostul presedintele al Filialei Bacau a Asociatiei Nationale „Cultul
Eroilor”, care ii poarta in prezent cu cinste numele: „Capitanul Ioan Boros a cazut la datorie la Herta, pe 29 iunie 1940, atunci cind, armata sovietica a intrat in Basarabia si in nordul Bucovinei, ocupind aceste stravechi paminturi romanesti, fara a mai respecta termenul de evacuare de patru zile. El a fost cel dintii ofiter din Armata Romana, care refuzind sa predea tunurile bateriei pe care o comanda, a cazut la datorie pentru neam si tara in anii celui de-al doliea razboi mondial.
Inmormintat initial in orasul Dorohoi, nu departe de Herta, capitanul erou Ioan Boros a fost reinhumat in Cimitirul Central din Bacau si comemorat in fiecare an cu onoruri militare”. In ziua de 29 iunie 1998, la prima ceremonie inchinata eroului, a participat si fiica lui, d-na Ioanita, care este medic in orasul Constanta si colonelul in retragere Traian Jugureanu, camaradul lui, cel care s-a ocupat de transportarea de la Dorohoi la Bacau, a capitanului Ioan Boros.
Un alt om mort pentru nimic. Pentru ca moartea unui om care isi da viata pentru o tara plina de curve, retardati, puliticieni verosi, talhari, este absolut inutila. Pacat de el si pacat de parintii care l-au crescut degeaba. Tara asta merita calcata in picioare si starpita de pe fata pamantului, pentru ca asemenea popor cretin care accepta sa fie injugat nu merita sa existe.
De acord Diana. Mai sunt si oameni ca tine care realizeaza nemerniciile din aceasta tara. Ca vorba aia, frumoasa tara, pacat ca-i locuita!