Ioana din Scurta

Eugen VERMAN

într-o vreme, mergeam des la Scurta. Satul era cunoscut, mai cu seamă, prin ferma sa agricolă, fermă puternică, dar nu singulară în județul Bacău. Dar, anii trecînd și timpurile schimbîndu-se, am cam uitat de satul acela din comuna Orbeni, doar, așa, în trecere, spre zări mai îndepărtate, am mai putut exclama: ” Aici e Scurta! Ce fermă mare mai era! Acum, ce-o mai fi pe-aici?” Am pus – fără să-mi dau seama – întrebarea aceasta și unei fete pe care am cunoscut-o, zilele trecute, în Bacău. Era pe o străduță lăturalnică pieții celei mari a municipiului, avea, în mîini, cîteva legături, destul de bune, de mărar și pătrunjel, iar la picioare o geantă, de fapt un rucsac din acelea pe care le folosesec elevii în drumul lor la școală, burdușită cu verdețurile amintite. O copilă înăltuță, subțirică și tare timidă. âmbrăcată cu blugi și un tricou portocaliu, cu teniși în picioare, arăta, astfel, ca o ființă necăjită, neajutorată. M-am oprit și am cumpărat din „marfa” pe care o ținea în mîini. De fapt, nici n-aveam nevoie, la acea oră, de mărar și pătrunjel, cu o zi înainte mă aprovizionasem, din piață, cu acele produse, am vrut, doar, să aflu cine-i fata aceea și ce hram poartă, cum se zice. Da, o cheamă Ioana, are „13 pe 14 ani”, e „trecută într-a opta”, la școala numărul 1, din Scurta, adică din satul ei… Cum spuneam, am întrebat-o de fermă, uitînd că fermele de genul acela au dispărut, aproape, în totalitate, după 1990, iar copila aceasta nici nu era născută atunci. A dat, deci, din umeri, neștiutoare, aducîndu-mi aminte că, în ce mă privește, am cam rămas în urmă cu multe, dar a ținut să-mi spună că e venită cu „marfa” pentru a face bani și a-și cumpăra caiete și alte lucruri necesare școlii care va începe pe 15 septembrie. Timiditatea ei era firească. Cine o fi, oare, străinul care îi pune tot felul de întrebări? De aceea, privind mai mult în jos și într-o parte, îmi mai spuse că ai ei n-o duc prea bine, dar că va învăța și va ajunge „cineva” în viață. M-am bucurat auzind acest lucru și chiar îi doresc să-și vadă visele împlinite…de mărar și pătrunjel, cu o zi înainte mă aprovizionasem, din p

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!