Ioan Budai-Deleanu (1760 – 1820) a fost un scriitor, filolog, lingvist, istoric şi jurist român, reprezentant de seamă al Şcolii Ardelene.
Studii elementare la Cigmău. A urmat seminarul greco-catolic din Blaj (din 1772) şi apoi Facultatea de Filosofie din Viena (1777-1779). Trece la Facultatea de Teologie (1780-1783) ca bursier al Colegiului Sf. Barbara. Obţine titlul de doctor în filosofie. Câştigă o solidă cultură umanistă şi adânceşte studiul limbii latine şi învaţă limbile germană, franceză şi italiană.
În timpul studiilor de la Viena, proiectează întocmirea unui lexicon, în 10 volume, pentru care culege material. Este unul din reprezentanţii de frunte ai Şcolii Ardelene. În timpul studiilor de la Viena i-a cunoscut pe Samuil Micu, Petru Maior şi pe Gheorghe Şincai. A împărtăşit convingerile iluministe ale acestora.
La Viena a îndeplinit pentru un timp slujba de psalt la Biserica Sf. Barbara. Apoi a devenit profesor şi prefect de studii, pentru scurt timp, la seminarul de la Blaj (1787). A intrat în conflict cu episcopul Ioan Bob şi a renunţat la intenţia de a fi hirotonisit ca preot. S-a stabilit la Liov, unde a obţinut, prin concurs, postul de secretar juridic al tribunalului provincial. În 1796 este avansat consilier (judecător) la Curtea de Apel, funcţie pe care o deţine tot restul vieţii. Elaborează numeroase lucrări, cele mai multe rămase însă în manuscris, şi publicate – doar în parte – mult după moartea sa.
Îl preocupă domenii variate: drept, pedagogie, istorie, etnografie, lingvistică şi literatură. La scrierile originale se adaugă traduceri de opere legislative şi literare.Autorul primei epopei în limba română, „poemationul eroi-comic” Ţiganiada sau Tabăra ţiganilor, ediţie definitivă de Jacques Byck, 1800-1812. Opera sa reprezentativă (poemul eroi-comic „Ţiganiada”) tratează un subiect alegoric cu tendinţe satirice antifeudale şi anticlericale. Un alt poem satiric (Trei viteji), rămas neterminat, valorifică motive din „Don Quijote” de Cervantes.
Lasă un răspuns