Înaintea izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial și a epidemiei de ciumă bolșevică, România avea o elită intelectuală. O elită pe care sita vremii avea să o cearnă într-un chip ce rămâne, indiferent de argument, providențial. Astfel, unii au ales calea exilului pentru a-și continua studiile și a se face cunoscuți în lumea occidentală, mulți au rămas să mărturisească propriul crez și credința creștină în temnițele comuniste, iar alții aveau să facă nuntă în ceruri, răpuși de gloanțe, cu gânduri și speranțe curate la apusul conflagrației fatidice pentru neamul românesc.

Între aceștia din urmă se numără și Ion Șiugariu, poet și eseist de prim rang, “tânăr poet erou” cum îl definea Vintilă Horia, aparținător unei generații tragice, dar care a cultivat seninătatea. Avea să moară ucis pe frontul din Cehoslovacia, la începutul lui ’45, lăsând în urmă mărturisirile unui autentic gânditor creștin pe toate liniile vieții. Avea să fie redescoperit și redat marelui public prin admirabila “Țara crinilor”, un demers temerar și demn, făcut în 1997 de Editura “Agora”din Iași, când numele său apărea publicat într-o colecție inedită, alături de cele ale unui Ovidiu Papadima, Coriolan Gheție, Pan M. Vizirescu și mulți alții, pe care numai “filocalia” coordonatorilor acelei edituri le-a scuturat de colbul uitării nemeritate. Iată că acum, la 100 de ani de la naștere, eseurile lui Ion Șiugariu reaprind conștiința creștină românească prin “Ceva despre noi. Eseuri”, carte apărută la Fundația Culturală Memoria, într-o ediție îngrijită și notată de Lucia Soreanu Șiugariu.

Culegerea de eseuri însumează, pe lângă articole publicate în presa vremii, în anii de război, manuscrise inedite aflate în arhiva familiei, un jurnal literar al autorului și texte pe care Bacăul a avut onoarea să le găzduiască în 1943, când, concentrat fiind la Regimentul 27 Infanterie, fără a renunța la “uneltele sale”, publica în ziarul “Bacăul” o cronică săptămânală, începând cu numărul 2084 al publicației. Reflecțiile despre lirica lui Bacovia, Aron Cotruș, Radu Gyr, Virgil Carianopol sau despre alți mari poeți și scriitori ai epocii ni-l prezintă pe Ion Șiugariu ca un autentic eseist și critic literar, posesor al unui condei elevat, concis și elocvent, și mai presus de toate, un propovăduitor al Adevărului și un luptător împotriva întronizării diavolului în sufletul românesc.
Un om care a trăit și a murit mărturisind un crez. “Ceva despre noi. Eseuri” reprezintă, dincolo de cuvinte, o carte pe car,e citindu-o, dacă nu te va întoarce din calea rătăcirilor, cu siguranță te va zgudui suflește.
O felicităm pe distinsa doamnă Lucia Soreanu Șiugariu pentru consecvența de a păstra vie memoria soțului său și de a reda prezentului un scriitor nemuritor în fața lui Dumnezeu și a neamului românesc.

Înaintea izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial și a epidemiei de ciumă bolșevică, România avea o elită intelectuală. O elită pe care sita vremii avea să o cearnă într-un chip ce rămâne, indiferent de argument, providențial. Astfel, unii au ales calea exilului pentru a-și continua studiile și a se face cunoscuți în lumea occidentală, mulți au rămas să mărturisească propriul crez și credința creștină în temnițele comuniste, iar alții aveau să facă nuntă în ceruri, răpuși de gloanțe, cu gânduri și speranțe curate la apusul conflagrației fatidice pentru neamul românesc.

Între aceștia din urmă se numără și Ion Șiugariu, poet și eseist de prim rang, “tânăr poet erou” cum îl definea Vintilă Horia, aparținător unei generații tragice, dar care a cultivat seninătatea. Avea să moară ucis pe frontul din Cehoslovacia, la începutul lui ’45, lăsând în urmă mărturisirile unui autentic gânditor creștin pe toate liniile vieții. Avea să fie redescoperit și redat marelui public prin admirabila “Țara crinilor”, un demers temerar și demn, făcut în 1997 de Editura “Agora”din Iași, când numele său apărea publicat într-o colecție inedită, alături de cele ale unui Ovidiu Papadima, Coriolan Gheție, Pan M. Vizirescu și mulți alții, pe care numai “filocalia” coordonatorilor acelei edituri le-a scuturat de colbul uitării nemeritate. Iată că acum, la 100 de ani de la naștere, eseurile lui Ion Șiugariu reaprind conștiința creștină românească prin “Ceva despre noi. Eseuri”, carte apărută la Fundația Culturală Memoria, într-o ediție îngrijită și notată de Lucia Soreanu Șiugariu.

Culegerea de eseuri însumează, pe lângă articole publicate în presa vremii, în anii de război, manuscrise inedite aflate în arhiva familiei, un jurnal literar al autorului și texte pe care Bacăul a avut onoarea să le găzduiască în 1943, când, concentrat fiind la Regimentul 27 Infanterie, fără a renunța la “uneltele sale”, publica în ziarul “Bacăul” o cronică săptămânală, începând cu numărul 2084 al publicației. Reflecțiile despre lirica lui Bacovia, Aron Cotruș, Radu Gyr, Virgil Carianopol sau despre alți mari poeți și scriitori ai epocii ni-l prezintă pe Ion Șiugariu ca un autentic eseist și critic literar, posesor al unui condei elevat, concis și elocvent, și mai presus de toate, un propovăduitor al Adevărului și un luptător împotriva întronizării diavolului în sufletul românesc.
Un om care a trăit și a murit mărturisind un crez. “Ceva despre noi. Eseuri” reprezintă, dincolo de cuvinte, o carte pe car,e citindu-o, dacă nu te va întoarce din calea rătăcirilor, cu siguranță te va zgudui suflește.
O felicităm pe distinsa doamnă Lucia Soreanu Șiugariu pentru consecvența de a păstra vie memoria soțului său și de a reda prezentului un scriitor nemuritor în fața lui Dumnezeu și a neamului românesc.