De la splendorile Peleșului, la singurătatea azilului
S-a făcut remarcată la Galați, în cadrul Ministerului de Interne, la penitenciar, ca secretară a directorului. În 67′ a început să lucreze în Ministerul Turismului, ca recepționeră la Hotel Europa. Din dragoste pentru soțul ei, pe atunci ofițer-colonel, s-a mutat cu serviciul prin toată țara, urmîndu-l. La Neptun a avut în răspundere hotelul cu același nume, după care i-au fost încredințate un lanț de cinci hoteluri mai mici. În ’70 s-a mutat la cota 1400, la Sinaia. Tot ca responsabil de hotel. Apoi a fost transferată la Bușteni, dar nu s-a simțit bine acolo și a plecat la Sibiu, la Hotel Bulevard. După ce s-a ocupat și de vilele speciale ale Ministerului de Interne, i-a fost încredințată o mare parte a complexului Peleș: Pelișorul, Casa nouă, Casa veche, Casa Cavalerilor și Economatul. A fost remarcată peste tot pentru frumusețea și eleganța ei. Soarta a îngenuncheat-o, dar nu a răpus-o. Din camera modestă a azilului de bătrîni, femeia reînvie clipele de splendoare din anii trecătoarei glorii.
La 74 de ani, femeia este cochetă, extrem de politicoasă și de atentă la ceea ce spune. Vorbește încă fluent italiana, germana și franceza. De 14 ani locuiește la Căminul de Bătrîni. Se cunoaște că a lucrat multă vreme cu oamenii, și nu cu orice fel de oameni. În doar cîteva clipe, începe să-și povestească viața, grijulie să atenționeze ca asta nu trebuie să apară în ziar, atunci cînd destăinuirea vizează aspecte prea delicate. Și, trebuie să recunosc că sunt destul de multe astfel de aspecte. „Mă pregăteam să plec la masă, dar mai pot sta cîteva minute și cu dumneavoastră. Am trăit ca într-un roman, am fost tratată ca o doamnă toată viața mea și am ajuns aici, unde mă vedeți. E drept că nu am ce reproșa nimic nici în privința mîncării, nici a curățeniei, nici a modului de comportare cu asistații, din partea personalului. E vorba pur și simplu de viața mea și de faptul că de ani buni trăiesc din amintiri”, spune doamna din fața mea.
Florica Iordan a fost o femeie frumoasă. Încă mai este și, după cum este de îngrijită, se vede că a preocupat-o toată viața cum arată. Cum să fie altfel, cînd i-a cunoscut pe șahul Irakului, pe foștii președinți comuniști ai republicilor Iugoslavia și Bulgaria sau pe șefii de stat ai Greciei și Israelului? Erau prietenii lui Nicolaie Ceaușescu, invitați în România să-și petreacă vacanțele. Iar Florica Iordan era recepționeră – și apoi șefă – la complexul de vile speciale de la Sinaia. Prin anii ’70, răspundea de Castelul Pelișor, reședința soților Ceaușeascu, Casa Nouă, Casa Veche, Economatul și Casa Cavalerilor. „Am trăit vremuri frumoase, în special la Sinaia. Venea ea, doamna Ceaușescu, și dădea cu degetul, uite-așa, pe suprafețele mobilelor. Dacă era un fir de praf, mă punea să le sancționez pe îngrijitoare cu 10 la sută din salariu. Pe el nu-l interesau aspectele astea, dar ea era mai dură. Îmi spunea: «Ce caută scaunul ăsta aici, nu vezi că trebuie pus dincolo?», iar eu mă conformam și mutam mobila la Pelișor, așa cum dorea. Îmi plăcea de ea, că avea un corp elegant, pe care se așezau foarte bine hainele. Avea și toalete multe și avea de unde să aleagă. În rest, cel mai mult mi-a plăcut de soția lui Iosif Broz Tito. Era o grecoaică frumoasă, o doamnă deosebită”, povestește doamna Florica.
Își trece apoi mîinile prin păr și scoate o pungă cu fotografii. De pe celuloidul îngălbenit se ițește o femeie care seamănă izbitor cu Brigitte Bardot. Îmi arată fotografii cu soțul, fiul și colege de-ale ei. „Uitați-vă aici, unde sînt cu degetul în gură. Asta mi-a făcut-o Florin Piersic. O relație specială am avut cu marii actori români. După ce ne-am cunoscut mai bine, îmi spuneau Icuța. Erau acolo Florin Piersic, cu cîte o cucerire nouă în fiecare seară, Amza Pellea, Sergiu Nicolaiescu, Ion Besoiu, Sebastian Papaiani, Radu Beligan și Olga Tudorache. Turnau la Cota 1400 filmul «Dacii». Rea femeie mai era Olga Tudorache! Și urîtă, pe deasupra. Spre deosebire de Maria Lătărețu. Parcă o văd și acum, îmbrăcată cu un palton de astrahan negru, se oprea în fața mea și-mi spunea: «Mă, că frumoasă mai ești mă, Icuțo». A mai fost apoi un moment deosebit în 1969, la primul «Cerb de Aur» de la Brașov. Am avut atunci onoarea s-o cunosc pe Sara Montiel, care era însoțită de Ion Dichiseanu. Am aflat apoi că erau împreună, aveau, cum se spune, o aventură. De altfel, se pare că Sara nu l-a uitat nici acum pe Dichiseanu, din moment ce, în urmă cu vreo doi ani, l-a invitat cu familia în Spania. Vedeți, totuși, că nu am rămas în urmă cu evenimentele”, spune femeia, văzîndu-mi privirea uimită.
„Am dat banii cui nu trebuia și am ajuns la azil”
În 1984 a ieșit la pensie, iar în ’87 soțul ei a murit de ciroză. A urmat o căsătorie eșuată, care a durat doar două luni, după care a vîndut totul la București, unde se afla pe atunci, iar în ’88 a venit în Bacău, pentru a se stabili. „Soarta a fost dură cu mine și am pierdut totul. Am dat banii cui nu trebuia și am ajuns la azil”, mărturisește Florica Iordan.
Nu mă pot opri să nu o întreb dacă are regrete. Mă privește țintă, apoi spune fără să răsufle: „Dacă e să-mi pară rău de ceva, atunci în mod sigur este faptul că nu am acceptat cererea unui străin de a-i deveni soție. Era înainte să mă mărit. Dar au fost astfel de cereri chiar și cînd eram căsătorită și aveam copil”, surîde amintirilor Florica. Apoi privirea i se înnegurează brusc. „Acum vreo cinci ani, fiul meu a plecat în Canada. De atunci nu mai știu nimic de el. Nici nu am pretenții, nu-mi este dator cu nimic”, încheie brusc povestea femeia din fața mea. Și simt că nu vrea să-mi mai spună nimic, nici din acest episod, nici despre alte aspecte din viața ei.
Coborîm împreună la parter. Ea, la masă, unde avea la desert pepeni. Eu, la directorul Căminului de Bătrîni, Daniela Ruseanu. „E de multă vreme aici, cred că de vreo 17 ani. Știe cam tot ce se întîmplă în cămin, vine zilnic pe la mine, ține foarte mult la modul în care arată și nu iese din cameră oricum. Se aranjează tot timpul. Este vedeta noastră. Eu cred că, deși nu spune, suferă foarte mult că nu este vizitată de nimeni din afară. De aici, se înțelege mai bine cu alte doauă doamne la fel de cochete ca și ea”, spune Daniela Ruseanu. În sala de mese, dreaptă, cu coatele lipte de corp, Florica Iordan mînca elegant, ca la o recepție la care îi stăteau alături toți șefii de stat pe care i-a cunoscut. (Răzvan RADU, Marius DRAGOMIR)
Lasă un răspuns