Irascibilitate prezidențială

Pentru cineva venit acum din vreo expediție în Himalaia, iritarea și agresivitatea verbală de care dă dovadă „guvernatorul” Băsescu ar fi de neînțeles. Conferința de presă de luni seara a pus capac la toate. Incoerent, oscilant între ironie, miștocăreală și interpretare aiuritoare a datelor și noțiunilor economice, prezidentul și-a atacat dur partenerul de coabitare, Victor Ponta, cel care recunoaște că are gusturi diferite la miniștri. Ce-i drept, nici condamnatul (provizoriu) Fenechiu, nici Silaghi (cel care dorea privatizarea Registrului Comerțului) nu sunt dintre cele mai oneste și valoroase figuri din politica românească.

Probabil că, la nivelul Președinției, s-au umplut fișetele cu rapoarte ale „serviciilor” despre activitățile private ale celor doi ministeriabili. Chiar dacă doar cinci la sută din zvonuri ar fi adevărate, premierul ar trebui să evite asemenea nominalizări măcar din respect pentru sentimentele electoratului. Politica este – în primul rând! – o chestiune de imagine…
Să revenim, însă, la președintele nostru supărat.

Că nu este tocmai „dream team” actualul Cabinet, o simțim cu toții pe propria noastră piele. Dar ca să arunci vina eșuării sau întârzierii unor mari proiecte doar în bătătura lui Ponta este nedrept. Restructurarea și privatizarea CFR Marfă au început de pe vremea lui Boc. Ce a „rezolvat” Fenechiu, vom vedea mai târziu. Probabil că licitația a pus față în față soluțiile cele mai proaste pentru România. Ce nu înțeleg este faptul că Băsescu are o problemă cu firma câștigătoare despre care abia acum spune că este lefteră precum Dan Diaconescu.

Păi marii lui specialiști în „intelligence” sunt din categoria „nu știe bărbatul ce știe tot satul”?! Sau poate americanii perdanți (OmniTrax) în licitația aceasta s-au înfuriat și acum cer explicații „prietenilor loiali”? Când președintele afirmă că ne aflăm în plină desfășurare a unei escrocherii te întrebi ce înseamnă prevederea constituțională care îl desemnează drept parte a puterii executive? Discursul lui Băsescu este unul de opoziție. Insistă să-l țină până pe 23 august ministru interimar la Transporturi pe Victor Ponta doar pentru a-l învinovăți de ratarea privatizării CFR Marfă? Dacă au de împărțit ceva să o facă pe banii lor, nu pe impozitele noastre. Nu te poți bucura de eșecul unei afaceri naționale doar pentru că îl urăști pe partenerul de coabitare.

De altfel, în ultima săptămână, domn’ Băsescu ne-a intoxicat cu fel de fel de declarații aberante. Spune că aducerea în țară a lui Hayssam a fost „o operațiune neautorizată”, ca și cum structurile militare ale României ar fi efectuat o misiune de atac pe teritoriul altui stat. Ce poate fi mai grav de atât? Prezidentul are datoria să ne lumineze (poate într-o pauză dintre lecțiile despre cum funcționează UE) cine ar fi trebuit să autorizeze misiunea. Americanii? Palatul Cotroceni? Siria? Rusia? Asociația bicicliștilor? Subiectul Omar Hayssam îl irită îngrozitor. Am impresia că habar nu a avut că va fi adus în țară. Probabil că tinerii lui generali din „structuri” au fost în concediu și – așa cum se petrec lucrurile în România – cineva le-a tras preșul de sub picioare. Asistăm la un „război de palat”, în care unii ofițeri de informații vor să le plătească altor ofițeri de informații niște datorii vechi. Încep să mă-ntreb cine se teme de declarațiile lui Omar Hayssam și câte zile bune mai are bietul terorist?…
Ștefan RADU