• conducerea ISJ este decisă să-i schimbe din funcție pe directorii școlilor din Botești – Ungureni și Fundu Răcăciuni – Răcăciuni
Conducerea Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) pare decisă să facă curățenie de Sărbători în școlile din județ. După demiterea profesorului Laurențiu Constantin din funcția de director al Școlii din Prăjești – Traian, alte două unități de învățămînt din mediul rural – Botești – Ungureni și Fundu Răcăciuni – Răcăciuni – sînt la un pas de a rămîne fără conducere.
Schimbarea din funcție a directorului Școlii din Botești are la bază o brigadă coordonată de către inspectorul general adjunct Ana Marchiș, care a „lovit” comuna Ungureni în cursul lunii trecute. Urmările acesteia au fost cît de poate de dure: Constatin Tomozei, directorul Școlii din Ungureni, și-a dat, deja, demisia, în timp ce profesorul Mircea Brăescu are zilele numărate în fruntea Școlii din Botești. „Dincolo de faptul că domnul Gruia (Neculai Gruia, inspector de matematică în cadrul ISJ, n.r.) i-a dat calificativul «nesatisfăcător» după inspecția la oră, directorul Brăescu și-a trecut în cont și alte nereguli. Deși reglementările ministerului permit unui director să aibă cel mult șase ore la clasă, acesta avea 12 ore și, în plus, încasa și sporul de diriginție, cu toate că un director de școală nu poate lua și indemnizația de conducere și sporul de dirigenție. Problemele de secretariat și biblioteca, care, de fapt, este formată din cîteva cărți depozitate în cîteva cutii, cădeau tot în grija directorului Brăescu, dar banii erau încasați de soția acestuia. În aceste condiții, directorul Brăescu nu mai avea timp de aspectele manageriale, care erau la pămînt, în timp ce salariul său era de peste 15 milioane de lei”, ne-a declarat inspectorul general adjunct Ana Marchiș.
De partea celalată, profesorul Mircea Brăescu susține că brigada ISJ nu a fost tocmai normală. „Eu știu că rolul Inspectoratului Școlar este de îndrumare și control și, după 12 ani în care nimeni de la ISJ nu a ajuns la Botești, mi se părea normal ca, în primul rînd, inspectorii școlari să-mi explice ce nu e bine, însă prezența lor la Botești a fost cu țintă precisă. În ceea ce privește salariul, mi se pare normal ca un profesor cu gradul întîi, cu peste 20 de ani de vechime, spor de mediu rural, salariu de merit și indemnizație de director să ajungă la suma aceasta. Să știți însă, că, după impozitare, nu mai rămîne aproape nimic. Oricum, eu i-am spus doameni Marchiș că sînt dispus să renunț la funcția de director, dar în condițiile legii. Adică să fiu înlocuit de un profesor la fel de bine pregătit și pe care să îl pot respecta”, ne-a declarat directorul Brăescu. De altfel, acesta și-a exprimat nemulțumirile și prin intermediu unui memoriu pe care l-a trimis la Inspectoratul Școlar în trei exemplare și pe tot atîtea căi de comunicație: poștă, e-mail și fax. Un memoriu care a avut însă darul să stîrnească zîmbetul, mai mult sau mai puțin reținut, al celor din Inspectorat. „Descinderea în «forță» a grupelor de «comando» (bașca îndrumare și colaborare constructivă) s-a desfășurat pe două fronturi: o echipă care a avut «misiunea» de a intimida, demoraliza și demola psihic și moral, un director care a avut nesăbuita cutezanță de a ține pe umerii săi timp de 12 ani o școală de a cărei existență se știa la Inspectorat doar din situațiile statistice pe care le aduceam personal, ieșind de fiecare dată cu spatele plecat sub privirile strivitor de condescendente și aferate ale «colegilor» mei cu funcție de «în…mare» și CONTROL, iar cealaltă echipă avînd rolul de «figurant la mantinelă, într-un scenariu grotesc și penibil care i-ar trezi invidia lui nenea Iancu, dar care nu a adus decît deservicii învățămîntului, transformîndu-l într-un teatru de vodevil, unde ambițiile mărunte se împletesc cu orgoliile stupide și sterile, uitînd că nimic nu se clădește cu prigoană, persecuție și aservire politică”, se arată în primul paragraf al memoriului întocmit de directorul Școlii din Botești – Ungureni. Acesta a fost însă, numai începutul, continuarea fiind în același stil, pentru ca totul să se încheie cu o maximă: „dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Inspectorul general adjunct Ana Marchiș a recunoscut că profesorul Brăescu i-a spus că va demisiona, dar, pînă atunci, conducerea ISJ a decis să-l demită.
Din lac în puț la Fundu Răcăciuni
Situația de la Școala din Fundu Răcăciuni, comuna Răcăciuni, respectă întru-totul proverbul cu lacul și puțul. În februarie 2002, Consiliul de Administrație al Inspectoratului Școlar decidea înlocuirea, după lungi discuții, a profesorului Ion Pietroiu din funcția de director cu profesorul Răzvan Oțetea. Motivul: management dezastruos al primului. Cum profesorul Oțetea era, la acea dată, singurul dascăl calificat și titular al Școlii din Fundu Răcăciuni, el părea singura soluție viabilă de a aduce școala cu pricina pe linia de plutire. În consecință, profesoara Maria Rotaru, director coordonator al Școlii din Răcăciuni a susținut varianta Oțetea, însă, după mai puțin de un an, ea a recunoscut că alegerea s-a dovedit cît se poate de proastă. „Profesorul Oșetea e foarte bun ca profesor, dar ca manager nu a dovedit nimic. Oamenii din școală au ajuns să-l regrete pe Pietroiu”, ne-a declarat, ieri, inspectorul general Ghiorghi Iorga. Drept urmare, profesorul Răzvan Oțetea pare să-și fi semnat singur sentința, conducerea ISJ hotărînd să-l schimbe din funcție. De altfel, șeful ISJ s-a arătat extrem de decis de a lua aceleași măsuri în cazul în care directorii școlilor din Botești și Fundu Răcăciuni vor face prozeliți. „Directorii care au de gînd să procedeze la fel, pot să-și ia adio de la funcție”, a concluzionat inspectorul general Ghiorghi Iorga. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns