Istoria romanțată

Captură la fîntîna din Șerbești

în anul 1841, „La Scăricica” – o cîrciumă așezată lîngă „un grup de 50 de izvoare cu fîntînă” – a fost prins, de către arnăuții ispravnicului Săndulache Sturza, haiducul Petreanu – „cel cu ochii de cicoare” și spînzurat, după o scurtă judecată la Iași, de către faimosul Gavril Buzatu, ultimul călău al Moldovei. Aveau să treacă anii și exact în același loc s-a realizat o altă captură…
Sfîrșit de decembrie 1999. Mai erau puține zile pînă la vestirea anului 2000. Sfîrșitul lumii? Nici pe departe! Băcăuanii se pregăteau liniștiți de Revelion. Restaurantele se întreceau în a-și atrage clientela: „Corso” vă invită la Revelion 2000. Surprize culinare, soliști-surpriză, datini și obiceiuri și „prețuri foarte bune”. în cartierul „Aviatori” se întîlnesc doi puștani: M. B., în vîrstă de 17 ani, fără ocupație, și R. N., 16 ani, elev în clasa a IX-a la Liceul „Anghel Saligny”. âși strîng mîinile, povestesc vrute și nevrute și ajung la concluzia că multe ar face ei dacă ar avea bani…
Bani?
– Păi, sînt pe toate drumurile!, exclamă Mihai.
– Cum așa?!, ridică, mirat, din umeri, Răzvan.
– Știi tu linia ferată ce trece pe lîngă SOFERT? Asta e blindată de funii de cupru ce face milioane. Luăm cuprul, îl vindem și avem bani pentru orice. Și încă ceva: nu este pază!
– A, păi cunosc locul de astă-vară, că ne jucam pe acolo. Am văzut și eu cablurile de cupru, Dar unde vindem marfa?
– E foarte simplu, frate al meu! âl cunosc pe I.R., de pe strada „Chimiei”. E băiat bun. Ne cumpără totul pe loc!
Ideia loviturii de la calea ferată l-a atras și pe mai-vîrstnicul I.S, de 18 ani, „liber profesionist”. în ziua de 24 noiembrie, cei trei duceau cu ei un bonfaer, clești, cuțite, dar și un geamantan. Au mers de-a lungul liniei ferate pînă la podul de la SOFERT. Și-au împărțit imediat sarcinile și s-au apucat de tăiat cablurile. S-au cățărat, s-au murdărit bine și au transpirat abundent, dar s-au ales cu 15 funii groase de sîrmă de cupru. Prada, odată pusă în geamantan, a și luat direcția strada Chimiei. Traficantul era acasă, știa de sosirea cuprului, l-a cîntărit și a decis:
– Măi băieți, vă dau 16 000 de lei pă chil, că trebuie să-mi iasă ceva și mie. Luați 80 000 de aici și vă mai aștept…
Băieții au luat banii, i-au strîns mîna și apoi și-au împărțit banii. Mai apoi, fiecare și-a cumpărat ceea ce și-a dorit. între timp se dăduse alarma. Mersul trenurilor nu mai putea fi coordonat. Echipele de intervenții de urgență au reușit, cu eforturi mari, să repună circuitele în funcțiune, dar trenurile au înregistrat minute și ore bune de întîrziere. Dar nimeni nu bănuia ce consecințe urmau să se mai producă. „Nu ne-am gîndit că facem vreun rău dacă le tăiem”, avea să declare, mai tîrziu, unul dintre cei doi puștani.
Pînă atunci, însă… Dacă a mers odată, de ce nu ar merge și a doua oară! La noua lovitură, din 28 noiembrie, au participat alți doi elevi, cunoscuți de-ai primilor: C.D. – 14 ani și M. A. -15 ani. Echipa, deși mai numeroasă, nu a avut succesul primei lovituri. S-au ales doar cu 11 funii de cupru și, desigur, cu mai puțini bani. Dar vestea că se fac bani fără muncă prea mare a ajuns și la urechile lui B.G și D.A, ambii în vîrstă de 16 ani, tot elevi. De data aceasta „experiența” și-a spus cuvîntul. Noul plan însemna schimbări esențiale: nu se vor mai duce la SOFERT pentru că s-ar putea să-i prindă Poliția. Cineva le-a propus să meargă la Șerbești, pentru că acolo e cupru cu nemiluita! Trebuiau doar să se deplaseze cu trenul. N-au stat prea mult pe gînduri și a doua zi – pe 29 noiembrie, la orele 14,00, banda de hoți cobora din tren. A urmat o sumară investigație, descoperindu-se, într-adevăr, mai multe cabluri groase de cupru. După cîteva ore prada era pe măsură, în genți fiind înghesuite 40 de funii de cupru. Bucuroși, s-au îmbrățișat cu toții și s-au îndreptat spre fîntîna din Șerbești ca să-și spele mîinile. Curînd aveau să se înapoieze la Bacău.
– Să mai zică acum ceva nea R. Luăm aproape un milion de lei, spuse unul dintre puștani.
Habar nu aveau, însă, că Poliția t.f. și Brigada de jandarmi erau pe urmele lor. Iată ce spunea un ofițer participant la acțiune: „De o săptămînă încercam să aflăm cine distruge instalațiile de semnalizare. în acest timp am uitat de casă, de familie, am degerat stînd la pîndă printre boscheți. Nu e ușor să mergi kilometri întregi pe jos, pe lîngă linia ferată, pe întuneric și pe un frig cumplit!”…
Cei șapte hoți cu vîrste minore, din Bacău, n-au mai apucat să-și spele mîinile cum trebuie. Prinderea lor s-a făcut în cîteva minute. A urmat „extemporalul”, ei fiind cercetați pentru infracțiunea de furt calificat. Prejudiciul adus de ei a însemnat o sumă considerabilă, pe lîngă dificultățile create sistemului de semnalizare pe calea ferată. Nu le-a tăiat nimeni capul, nici nu au fost spînzurați, dar au trebuit să scoată din buzunare milioane multe. Mai apoi, s-au lăsat păgubași de asemenea preocupări costisitoare…

Eugen ȘENDREAnia ferată ce trece pe lîngă SOFERT? Asta e blindată de funii de cupru ce face milioane. Luăm cuprul, îl vindem și a

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!