Stroe și Vasilache? Un cuplu de comici cum rar a avut neamul românesc! Cupletele lor erau ca vinul tonic. Îți dispărea încruntarea de pe frunte, izbucneai într-un rîs sănătos și benefic, necazurile se topeau ca zăpada sub soarele de primăvară. Totul a fost pînă la bombardamentul din 4 aprilie 1944. Moartea năprasnică a vea să-l răpească pe Vasilache. O pierdere grea, care n-a mai fost refăcută niciodată. Stroe avea să-și continue drumul și cariera de data aceasta singur. Puțini știu, însă, că celebrul Stroe se născuse nu departe de Bacău, la Răcăciuni, în anul 1906. Numele său adevărat era Strul Nacht. Se născuse pentru a fi actor. Foștii colegi de clasă și-l amintesc ca pus întotdeauna pe șotii, neastîmpărat, imitîndu-și la perfecție colegii, dar și profesorii. În schimb, fratele său, viitorul scriitor Isaiia Răcăciuni, era liniștit și ascultător.
Trec anii și iată-l pe Stroe la București. Intră fără probleme „la teatru” (cum altfel!), la clasa marelui Nicolae Sorescu, pe care o absolvă cu brio. Îl atrăgea la nebunie comedia. Joacă pe scena teatrului Mario Ventura „Cum vă place”, apoi în „Avarul”. Dar adevărata carieră avea s-o desfășoare la „Cărăbușul” lui Constantin Tănase. Scrie, compune, dansează, cîntă. Are colegi, și ce colegi!, Elena Zamora, George Groner, Florica Derian, Joujou Pavelescu, Virginia Popescu, Colea Răutu, Zizi Vasilescu, Elly Roman, Ionel Fernic, H.Mălineanu, dar și un alt mare băcăuan, Nicolae Patrichi.
Se formează cuplul Stroe-Vasilache, prezent la nenumărate spectacole, dar și la emisiuni radiofonice. Cînd se auzea la radio, „Alo, alo, aici e Radio, / Stroe și Vasilache”, ascultătorii își părăseau pur și simplu îndeletnicirile ascultînd extaziați nemuritoarele lor cuplete. Din nefericire au venit anii negri, cînd teroarea fascistă s-a abătut și asupra României.
Stroe era și el vizat. Marele Tănase, în ciuda prigoanei, a continuat să-i dea leafa lui Stroe „clandestin” și să pună în scene alte reviste, chiar dacă numele său nu apărea pe afiș. Alecu Popovici povestește: „Evreii trebuiau să poarte stea galbenă în piept și să iasă la muncă. Era iarnă și zăpadă mare. A ieșit și Stroe. „Sectorul” lui era în Calea Victoriei. Organele de ordine l-au găsit în zori cu o lopată în mînă, dar… în frac și cu joben în cap. Spectacol unic. În cîteva ore Bucureștiul era acolo. Sosește poliția.
– De ce ești așa?
– Sînt evreu sărac, domnule comisar. N-am palton!
Comisarul turbează, dar iată că sosește… Vasilache, cu o lopată în mînă și tot în frac!
– De ce vă mirați? Și la zăpadă sîntem tot Stroe și Vasilache!
Un mare succes, și cît curaj (era anul 1939), l-a avut Tănase în turneul din Tel – Aviv. Stroe îl interpreta pe… Hitler, iar Vasilache pe Chamberlain.
Au trecut anii… Stroe locuia în „Bălcescu 24”, la etajul XI. Soția sa, actrița Rolanda Carmin era din Păcurarii Iașilor, și i-a dăruit doi copii: o fată, Dana, licențiată în limbi străine, și un băiat, Eugen, absolvent I.A.T.C. Poante cu Stroe? La fiecare pas Stroe striga de jos către Rolanda de la 11:
– Dă-mi papucii! Și i-a aruncat în cap!
De cîteva luni nu mergea liftul. Stroe „pleca la spectacol cu o geantă elegantă în care se aflau o pereche de papuci și o perniță. La întoarcere, la o oră tîrzie, își punea papucii, cu care urca două etaje, se așeza pe perniță, mai urca două și tot așa…”.
În 1977 părăsește țara, stabilindu-se în Israel. A mai apărut în cîteva spectacole de revistă și a scris două cărți. Cu cîțiva ani în urmă, însă, Stroe, care rîdea de moarte, n-a mai făcut-o. A urcat sus „fără perniță și papuci”. (Eugen ȘENDREA)
Lasă un răspuns