ISTORIA ROMANȚATĂ Ce citeau bunicii la gura sobei

– Bunico, te rugăm să ne mai citești ceva!, se rugară Dănuț și Sanda.

Bunica oftă, ridică lornionul de pe nas, închise ușor cartea, punînd în mijlocul ei un semn cusut cu mătase:

– De-ajuns pentru seara asta! S-a înnoptat și va trebui să vă duceți la culcare.

Aceasta este imaginea clasică a bunicii. Dar, ce le citeau bunicuțele, nepoțeilor? Pe la 1825 apăruse „Cele dintîi cunoștințe pentru copiii care încep a citi”, prima carte pentru copii scrisă de Grigore Pleșoianu și I. M. Râureanu. Se citeau pe nerăsuflate „Alexandria” și „Viețile sfinților”. Mult mai tîrziu, în 1891, apare și prima revistă pentru cei mici, „Amicul copiilor”, sub direcțiunea lui Hașdeu. În paginile revistei va fi publicată „Don Quijote”. Cu sufletul la gură se ascultau isprăvile haiducilor celebri Iancu Jianu, Bujor, Tunsu, povestite cu mult talent de Nedea Popescu (N.D.Popescu 1843 – 1921). Dar cel mai mare succes l-a avut cartea „Isprăvile lui Păcală”, publicată în 1894, cu ilustrații de Jiquidi.

În primele decenii ale secolului XX apare „Revista copiilor și a tinerimii”, sub conducerea lui G.Costa Foru (1913). Cea mai căutată și așteptată revistă avea să fie „Lumea copiilor” (1992) a lui George Filip. Episoadele unor întîmplări de tot felul se încheiau cu „va urma”. O săptămînă întreagă așteptau nerăbdători copiii să afle ce au mai făcut eroii poveștilor.

Un loc aparte în literatura pentru copii l-a avut, între cele două războaie mondiale, vestitul „Moș Nae”, alias N.Batzaria. Cu cîteva romane și nuvele, N.Batzaria, născut în 1874 la Krusovo – Macedonia, după o viață extrem de aventuroasă, printre care și aceea de a fi ministru de interne turc!, el și-a dedicat în totalitate talentul său lumii minunate a copiilor. În 1924, la București scoate revista „Dimineața copiilor”, avînd colaboratori de primă mînă: Victor Eftimiu, Zaharia Stancu, Marin Iorga, Radu Boureanu, Dragoș Vrînceanu, Lia Hârsu. Revista aproape că era smulsă din mîinile vînzătorilor. Se rîdea cu lacrimi de poznele și boacănele lui Haplea, ale coanei Frosa, ale odraslei lor, Hâplișor și a amicului Tănase. Versurile aparțineau lui Batzaria, iar desenele lui Marin Iorga. După experiența de la „Dimineața”, „Moș Nae” trece, cu arme cu tot, la „Universul copiilor și al tineretului”, sub conducerea lui Stelian Popescu, rezistînd aici pînă în 1944. Ce cuprindea această revistă? De toate pentru toți copiii. În paginile ei întîlneai serialul „Noi aventuri ale lui Tudorică și Andrei în Africa”, „Alte isprăvi de necrezut ale lui Tudorică și Andrei”, cu ilustrații de Pascal și versuri de unchiul Niță, sau o adaptare „Tarzan”. Existau și rubrici pentru „Elevii distinși”, „Jocuri de cuvinte”, dar mai ales „Fapte bune ale copiilor”. Nu lipseau întîmplările umoristice „Din isprăvile lui Boroboață”, „Năsărâtele lui Stan ordonanța” și „Întîmplările unor pitici șireți”.

Nemuritoare rămîne „Înșir’te mărgărite”, scrisă de Victor Eftimiu „care a făcut deliciul a cîtorva generații și a prilejuit mari creații teatrale”.

Dar cu ce își încîntau copilăria băcăuanii?

Se citeau în primul rînd clasicii: Eminescu, Creangă, Coșbuc ș.a. etc. dar și „Povățuitorul educației copiilor”, de Dimitrie Pop (1846), „Trăian și Dochia. Legendă lirică”, de N.G.Bogdan.

Acestea au fost o parte dintre cărțile copilăriei bunicilor noștri și ale străbunicilor, care prin slovele lor au încîntat și înflăcărat imaginația, iar eroii lor au fost adevărate exemple de urmat. (Eugen ȘENDREA)