Este 7 septebrie 1838. Trecuse bine de cel de-al treilea cîntat al cocoșilor, cînd droșca cu doi cai ai agăi Constantin Botez începu a coborî dealul Godovanei. Lîngă el, băgat în fîn pentru a se feri de zdruncinături, se afla serdarul Petrache Cozmiță. Acesta din urmă venise la moșia agăi pentru a rezolva un conflict mai vechi cu răzeșii din Obîrșia și Mărăști:
– Ei spune, stolnice, ce-mi fac oamenii ăștia! Se feresc de judecată numai pentru a prelungi sfîrșirea pricinei și pentru a-mi pricinui cheltuiala și zdruncinarea cu venirea mea într-atîtea rînduri în ținutul Sucevei!
– Apăi, de, agă Costică. Am să fac poruncă lui Costache Hristofor, Toader Miron din Obîrșia, precum și poroșnicului Toader Hîrțan și Apostol Anastasiei să se înfățișeze Divanului Apelatic al Țării de Jos.
Se luminase bine de ziuă. Coborîră cu grijă dealul Secuienilor, ajungînd în dreptul unui deal singuratic în plină cîmpie:
– Ciudată lucrare e movila aiasta de pămînt! exclamă serdarul.
– He-hei, aici este o mare comoară, zise aga Botez, poruncind să se oprească caii. Se spune că e îngropat un han al cumanilor care stăpînea demult aceste locuri și unde își creștea hergheliile de cai. Sub movilă este camera mortuară unde a fost așezat trupul lui acoperit de veșminte bogate, arme și podoabe. Conform obiceiului, opt soldați și-au pus capăt zilelor de bună voie. Apoi, alți soldați au pus pămînt deasupra pînă s-a făcut movila, intrarea fiind astupată pentru totdeauna. O veche poveste spune că în apropierea movilei a fost o mănăstire și chiar un tîrg numit „Coroieți”, dispărute în 1241 sub loviturile tătarilor conduși de Subotai. Mai mult, acest loc s-a numit „Dealul comorii”.
– O fi încercat careva să pătrundă la comoară?
– Au încercat, dar s-au lăsat păgubași. Comoara este apărată de duhuri rele…
Serdarul Petrache Cozmiță ajunse acasă foarte tulburat. Luni de zile, în vis i se arătă comoara cumanilor. Pentru a scăpa de coșmarul ei, reveni la „Movilă” hotărît a scoate la lumină aurul și argintul de sub ea. La 27 mai 1839 el angajă douăzeci de oameni, sub pază strașnică, să sape un tunel pînă la camera mortuară. S-a săpat aproape toată vara, dar n-au făcut mare lucru, dealul rămînînd de nepătruns. În schimb, serdarul a pierdut o comoară, cheltuind nu mai puțin de 3.300 de galbeni. De atunci nimeni n-a mai auzit de movilă. Abia în 1889 Ortensia Racoviță menționa în „Dicționar geografic al județului Bacău” următoarele: „Și la Prăjești, pe teritoriul acestei comune se află o movilă de pămînt, a cărei pozițiune pe mijlocul cîmpului și a cărei formă o arată că numai mîna omului a făcut-o. Ea are o înălțime de aproximativ 25 m, cu o suprafață de aproape 4 fălci, adică 260 arii”. La jumătate de secol, în 1934, învățătorul Cezar Uncescu se interesa de această movilă, în studiul „Regiunea Cobîlelor de la Bacău”. El se întreba: „Există vreo legătură între cumani și cobîle?” Această întrebare ar rămîne fără răspuns dacă în regiunea Cobîlelor de la Bacău nu s-ar găsi un document de mare valoare, un tumul de pămînt, care ne dezleagă enigma. „Tumulul acesta, care se găsește pe șoseaua Bacău – Bîrlad, între satele Traian și Secuieni – jud. Bacău, este un mormînt cuman. Chiar forma lui, o movilă de pămînt foarte înaltă, de formă lunguiață, cu direcția de nord-sud, așezată pe un teren plan, poate încredința pe oricine că e o lucrare omenească. Despre aceasta sîntem deplin convinși”. De ce aici s-a ridicat movila? Pentru că „în altă parte n-ar prezenta atîta importanță. Prezența acestui tumul în regiunea Cobîlelor de la Bacău ne face să credem că cumanii, care erau niște desăvîrșiți călăreți prădalnici, au avut un trib care și-a avut așezarea în aceste părți, unde și-au înmormîntat vreun khan de-al lor, pentru că vor fi găsit în ea, păstrată încă, tradiția creșterii cailor, de care aveau mare nevoie și va fi fost un loc ferit de contraatacurile ungurilor, care trebuiau să treacă Siretul”. Apoi, același autor adăuga: „Această movilă de pămînt, fiind arată de jur împrejur, numai în decurs de 30 de ani s-a micșorat cu 3-4 metri. Dacă-i naturală, de ce descoperă același fel de pămînt (sol) și nu-și arată subsolul? (năsipos, etc)”.
Desigur, astăzi movila e cu mult mai mică. Locuitorii satelor din apropiere iau din ea pămînt pentru confecționarea chirpicilor. Căutătorii de comori n-au reușit să sape în movilă decît foarte puțin, lăsîndu-se păgubași, ea păstrîndu-și comorile și enigmele. E singurul tumul din județ? În satul Scorțeni, pe terasa Tazlăului Mare, se întîlnește o movilă asemănătoare, despre care cercetătorul Viorel Căpitanu presupunea că ar fi un mormînt vechi de peste 3.000 de ani. Movila, cu avuția ei, n-a scăpat atenției și altor căutători de comori. Încercări au fost și în timpul regimului comunist, iar după evenimentele din 1989, prin 1997, fără nici un rezultat. Au fost unii entuziaști care au propus aducerea unor mineri pentru a săpa o galerie sau chiar recurgerea la dinamitare. Cercetările viitoare, bazate pe alocarea unor fonduri solide, vor duce la elucidarea enigmei de la Movilă. (prof. Eugen ȘENDREA)
Lasă un răspuns