Poliția județului Bacău a fost întotdeauna prezentă și la acțiunile de salvare a unor obiective sau valori ce aparțin patrimoniului național. Datorită intervenției prompte a oamenilor legii, mii de obiecte și-au recăpătat locul în vitrinele muzeelor pentru a fi studiate sau admirate.
Unul dintre cazurile neobișnuite rezolvate de Poliția Bacău a fost următorul. În primăvara anului 1979, pensionarul I. Luchian, în vîrstă de 82 de ani, din Tg.Ocna, își pierdu viața din cauza unui accident; încercînd să taie o creangă uscată de zarzăr din grădină, cînd alunecă, izbindu-se cu capul de o piatră. Un telefon al Poliției Tg.Ocna ne-a înștiințat că la casa în care locuise se află pachete mari cu… timbre. Deplasîndu-ne la adresa indicată, am găsit o căsuță „ca de la țară”, din marginea orașului. Un nuc bătrîn, cu ramuri groase, parcă proteja casa de intemperii. Ne-a întîmpinat un miros plăcut, de casă bătrînească. În cele două camere se afla mobilier vechi, ros de carii. Aruncate unele peste altele, într-o încăpere erau pachete mari învelite în ziare îngălbenite de vreme, legate cu sfoară. Desfăcînd cu grijă un pachet, pe jos se împrăștiaseră sute de mărci poștale! Rînd pe rînd s-a cercetat conținutul celorlalte pachete. În toate, numai mărci poștale. Cîntărindu-le, aveau peste 500 de kilograme. O adevărată comoară filatelică. O lună de zile le-a trebuit specialiștilor de la Oficiul pentru Patrimoniul Cultural Național Bacău să inventarieze întreaga colecție filatelică. Fusese strînsă de-a lungul a cinci decenii de viață, cu migală, sacrificii, pasiune, de către I. Luchian, o întreagă istorie a filateliei românești.
Despre I. Luchian am aflat că se născuse la 16 noiembrie 1897. Urmase gimnaziul la Tg.Frumos, după absolvirea lui îndeplinind tot felul de slujbe prin întreaga țară. S-a întors acasă aproape de pensie, fiind cîțiva ani diriginte de poștă. Marea sa dragoste era filatelia. Vecinii și-l aminteau ca pe un om retras. Din cînd în cînd, dimineața, își îngrijea grădina, retrăgîndu-se apoi în casă, unde ceasuri în șir, cu penseta și lupa, își cerceta și aranja mărcile poștale.
Un univers fascinant! Toate seriile filatelice care au fost emise de-a lungul timpului în România, aduse pînă la zi: floră, faună, reproduceri de artă, sport, personalități din istoria și cultura românească. Emisiuni de diferite valori, dantelate și nedantelate, unicate, serii neștampilate, așezate într-o perfectă ordine. Din cînd în cînd se descoperea cîte o bucată de hîrtie, ruptă probabil din ambalajul unor mărfuri pe care era scris cu creionul chimic: „raritate, atenție mărită” și chiar „lumea e meschină”. Dar, ca această colecție să fie întreagă, trebuia să aibă cea mai rîvnită și cea mai căutată marcă poștală, visul fiecărui filatelist, celebrul „cap de bour”.
Din relatări s-a aflat că I. Luchian avea nu una, ci două mărci „cap de bour”! Ceea ce se descoperise acum întrecea orice așteptare, dar ca să găsești și celebrul „cap de bour” era de-a dreptul uluitor. Era vorba despre prima noastră marcă poștală emisă la 15 iulie 1858, confecționată dintr-o hîrtie transparentă, ușor colorată în roz-pal, verzui și albastru-pal, în valori de 27, 54, 81 și 18 parale, putînd fi ușor identificată prin desenul „cap de bour” (stema Moldovei) și jos goarna (simbolul poștei). Din nefericire, cu toate eforturile de a le regăsi, n-am reușit. Oricum, s-a evitat distrugerea sau împrăștierea unei colecții rare de mărci poștale pe care putem să o numim, pe drept cuvînt, „de excepție”.
P.S. Unul dintre timbre, intitulat „cap de bour de la Tg.Ocna”, a apărut misterios într-o expoziție internațională de filatelie organizată la Viena în luna mai 1999.
Eugen ȘENDREA
Lasă un răspuns