Ca orice loc important, „Insula de Agrement” din Bacău are și ea o istorie. Cum a apărut acest loc de plăcere și agrement al băcăuanilor? Vijelioasa Bistriță, în afară de necazuri, a făcut și un lucru bun, apariția unei mici insule. Pe harta din 1816 a inginerului austriac Kuhnel figurează și insula băcăuană. La sfîrșitul secolului trecut și chiar pînă în 1960, plutașii adunau plutele venite de la Neamț, în jurul insulei, înainte de a fi prelucrate la fabrica „Letea”. Prin anul 1933, din dispoziția ministrului Cancicov s-a regularizat cursul Bistriței în dreptul orașului, amenajîndu-se pe malul drept bănci de piatră și plantînd plopi. De insulă însă nimeni nu s-a ocupat. Aici își avea casă „unul Ștefan Antal în Insula Mare și unul Nicuță la Insula Mică”. Ideea de a face aici un loc de petrecere a timpului liber a venit prin anii 1960. Ceva mai tîrziu, în 1964, „încep lucrările, consolidările, amenajările și umpluturile, prin muncă voluntară sau patriotică”. În anul 1964 se fac plantațiile de pomi. Din 1967, „trei ingineri, Fotescu, Donici, Guțiu și maistrul Preotu”, vor conduce toate lucrările majore ale Insulei, dîndu-se în folosință, printre altele, podul de beton de la intrare și podul dintre insule, acesta din urmă fiind dăruit de „Fabrica de Șuruburi”. În 1968 are loc deschiderea oficială a „Insulei de agrement”. ” Deși prin august 1968 s-a rupt barajul, își amintește veteranul Insulei, Costică Scarlă, și a inundat totul, noi nu ne-am descurajat și am luat-o de la capăt”. Între anii 1978-1979 se construiește și se dă în folosință noul baraj de beton, odată cu restaurantul „Marinarul”. S-au adus și bărci „universale de lemn pentru agrement”, iar mai tîrziu două șalupe. Insula devine, treptat, treptat, un adevărat rai, căutat vară de vară de către băcăuani. Stagnarea unor lucrări aici din motive financiare se pare a fi vremelnică. Se așteaptă ca în curînd, prin ample amenajări și investiții, Insula de Agrement să trăiască o nouă tinerețe, devenind un superb ” Disneyland”. ( Eugen ȘENDREA)
Lasă un răspuns