„Isuse, prunc divin, vino și rămîi cu noi!”

Gherghel, episcop romano-catolic de Iași

„Cu un nou avînt și cu un nou entuziasm dobîndit în zilele
Sinodului diecezan, timp în care am învățat mai mult și mai bine că
sîntem Biserică și că în mijlocul nostru se află Cristos, Fiul lui
Dumnezeu, și cu o reînnoită bucurie, întîmpinăm plini de credință
Nașterea Domnului – Crăciunul.
(…) La împlinirea timpurilor, Tatăl ceresc, în iubirea sa infinită, ni l-a dat pe propriul său Fiu, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă
viață veșnică. Profețiile Vechiului Legămînt se împlinesc, iar evangheliștii ne prezintă vestea cea nouă care a cuprins Betleemul și locuitorii din Țara Sfîntă.
în zilele împăratului August și ale regelui Irod, planul lui Dumnezeu
devine realitate, iar Maria îl oferă lumii pe cel așteptat, născîndu-L
într-o peșteră săracă din Betleem. Primii care au aflat despre
această naștere au fost oamenii simpli din jurul Betleemului,
păstorii, care au auzit în noapte cîntarea îngerilor și îndemnul de a
merge și de a-l vedea în peștera săracă de la marginea cetății, așezat în paie și înconjurat de animale.(…)
Isus se naște între oameni, în Betleem, care înseamnă „casa pîinii”. Venind pe pămînt, Fiul lui Dumnezeu răspunde la așteptarea
oamenilor, vine să le astîmpere dorința lor arzătoare, vine să le
fie mîntuitor și eliberator din întunericul păcatului și al morții, să-i hrănească cu trupul și cu sîngele său, cu însăși viața sa, cu
evanghelia și cuvintele sale.
Apropiindu-ne de viața pruncului dumnezeisc și urmărindu-i
întreaga activitate, de la Betleem pînă la Ierusalim, de la Cenacol
pînă pe cruce și apoi din mormînt pînă în slava învierii, descoperim
că el a avut un crez și un plan; să le fie tuturor oamenilor un
adevărat mîntuitor, un izbăvitor și un eliberator, să le hrănească
sufletele cu adevărata hrană, pîinea coborîtă din cer. Predicile, activitatea și peregrinările sale prin toată Țara Sfîntă scot
în evidență planul cu care a intrat în lume și cu care a ieșit din
această lume întorcîndu-ne în slavă. El s-a oferit să devină pentru
toți hrană și băutură, dăruindu-se pe sine și devenind, cum va
anunța în timpul vieții sale, adevărată mîncare: „Eu sînt pîinea vieții,
celui care vine la mine nu-i va mai fi foame și celui care crede în
mine nu-i va mai fi sete”.
La sărbătoarea Crăciunului 2004, vă invit, dragi confrați preoți, dragi persoane consacrate, dragi credincioși, să-L admirați cu ochii
sufletului pe prunc și, mulțumindu-i că a venit pe pămînt, să-L
implorăm cu toții. în speranța că, mai ales acum de Crăciun, El vă va îmbucura sufletul și vața cu prezența sa în iesle și pe altare, Vă doresc, împreună cu presfințitul Aurel și colaboratorii de la Episcopie și din Iași,
Sărbători fericite, Crăciun binecuvîntat!”

Prea Sfințitul Petru Gherghel, Episcop de Iașiii
sufletului pe

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!