Execuție cu zîmbetul pe buze
■ Ilie Dumitrescu le-a predat elevilor săi antenamentul „la sînge” ■ seriile ucigătoare i-au tolănit pe gazon minute bune pe Miu, Bordeanu sau Bolohan
Cel mai crunt antrenament efectuat de Ilie Dumitrescu ieri i-a răvășit pe fotbaliștii băcăuani care, cu ochii cît cepele, deși trecuseră minute bune de la finalul acestuia, îi mulțumeau lui Dumnezeu că iadul a coborît pe pămînt doar pentru o oră și jumătate. „A fost cel mai dur antrenament. Bine că s-a încheiat. De mîine va fi altceva”, spunea căpitanul Radu Ciobanu. Cei peste 20 de oameni care s-au sprijinit de gardurile ce împrejmuiesc terenul de antrenament au putut vedea „live” cum Ilie Dumitrescu are ac de cojocul fotbaliștilor care i-au înșelat încrederea în meciul cu Astra, pierdut de băcăuani cu 2-0. Din start, Ilie Dumitrescu a luat o mină serioasă și și-a împărțit „școlarii” în grupe. Fiecare dintre acestea avea să simtă pe viu „intervențiile” lui Mister. „Seriile” pe latura terenului au constituit pentru public deliciul. Nu și pentru cei angrenați fizic. Miu, Bordeanu, Bolohan și Pitu au fost printre cei care la un moment dat au fost pe punctul de a-l atenționa pe Mister cu steagul alb: cel al predării. Sprintul de 40 de metri, urmat de jaloanele printre care trebuia trecut în regim de viteză iar în final șutul la poartă, care trebuia musai să aibă precizia și tăria cerută de Ilie, au fost chinul fotbaliștilor. Pe parcurs, lui Ilie Dumitrescu i-a apărut zîmbetul pe buze, ceea ce nu înseamnă că a micșorat tempoul. Cerințele au rămas aceleași, chiar dacă pe alocuri s-a auzit: „bine puștiule, bine tată, așa Cocoșilă (porecla lui Miu)”. La un moment dat, tehnicianul i-a întrebat pe cei care ajunseseră să se învîrtă ca bezmeticii pe traseu dacă simt dureri musculare. A avut cineva tupeul să răspundă afirmativ? Nici vorbă. Și-au continuat, scrîșnind din dinți, traseul. „Este seria a cincea”, spune preparatorul Simi Blaga, moment în care Miu se oprește din alergare și îl privește contrariat: „E a șaptea sau a opta”. Îi sare în ajutor Bordeanu care îi transmite mesajul tehnicianului, aflat la doar doi metri de el: „e a opta, pe cuvînt, le-am numărat”. Ilie rîde și le dă crezare jucătorilor, dar imediat strigă: „Cocoșilă, vreau să văd sprintul”. Miu se conformează, deși picioarele nu-i mai răspund ca la începutul antrenamentului. Pitu pare cel mai în „vînă”. Deși înjură printre dinți, Pitanul se deprinde de sol cel mai ușor dintre toți și duce la capăt cu brio exercițiul. Se întinde însă spre un bidon cu apă, dar, ghinion, este văzut de Mister: „Pitule, ce faci, bei apă”. Pitu se lasă păgubaș. Final de cursă. Toți cad lați pe gazon. Ilie nu le spune nimic. Ba chiar intervine atunci cînd Bordeanu se ridică și ia la joacă o minge: „Stai liniștit că urmează cealaltă serie”.
Cursaru, Ciocoiu și Petcu, adică atacul Bacăului, au un regim pe profil: golul. Cei trei sînt preluați de Sorin Condurache și obligați să-i dea cît mai multe goluri lui Prunea și apoi lui Ignătescu. Restul fotbaliștilor bagă la greu sprinturi lungi și apoi scurte. Strigătele lui Ilie Dumitrescu devin, pe alocuri, isterice. Nimeni nu are tupeu să zîmbească. Toți trag de ei de parcă ar fi ultima șansă. Chinul s-a încheiat, odată cu fluierul lui Mister. Rămîn pe teren atacanții, care mai bagă cîteva ture de teren, cu schimbări de viteză. E o bagatelă pe lîngă ceea ce se consumase cu puține minute înainte. (Cristian BLĂNUȚĂ)
Lasă un răspuns