Izvorul Tamaduirii, un moment istoric binecuvintat de Dumnezeu

Sarbatoarea din Vinerea luminata, Izvorul Tamaduirii, poarta prin istorie un adevar impresionant, pastrat cu sfintenie de crestinii ortodocsi. Acela al unui izvor situat, initial in inima unei paduri, acum intr-unul din cartierele Istanbulului, inca limpede si nesecat, ce izvoraste de sub biserica ctitorita in timpului imparatului Iustinian, aflata in inima capitalei cultural e a Turciei. Nu exista indicatoare si nici nu gasesti oameni care sa-ti ofere informatii despre biserica Izvorul Tamadurii. Ghidurile existente nu fac pomenire despre aceasta marturie vie a credintei, interesul fiind strict doar pentru pelerini. Intrarea spre incinta sacra, inconjurata de ziduri de peste patru metri se face printr-o usa metalica, dincolo de care, locuiesc citeva familii de greci, acestia fiind responsabili cu ingrijirea tuturor lacasurilor reprezentative pentru Ortodoxie din Istanbul. Stat cu legi foarte severe si clare in ceea ce priveste viata spirituala a altor religii decit cea mulsulmana, Turcia nu lasa loc pentru cruce sau indicatore crestine. Dincolo de ziduri, grecii te poftesc sa vizitezi, sa te rogi si sa constati cu proprii ochi adevarul traditiei privind bisericii Izvorul Tamaduirii, curatenia si frumusetea izvorului, precum si minunata icoana a praznicului. Aceasta este fotografiata an de an, pe bucati, si de fiecare data, in ciuda umezelii din biserica si a vechimii ei, si-a pastrat nealterate calitatile. Mai mult, icoana Izvorului Tamaduirii, a carei vechime atinge perioada de aur a Bizantului, se curata singura, analizele facute asupra ei, dovedind calitati de refacere inexplicabile stiintific, insa justificabile din punct de vedere ortodox: marturie vie a lucrarii permanente a Maicii Domnului in viata Bisericii. In ceea ce priveste apa izvorului Tamaduirii, si-a pastrat nealterate calitatile consacrate, puterea sa vindecatoare fiind recunoscuta de toti cei care ajung aici. Mai mult, fiecare pelerine ajuns aici poate lua sticlute cu apa din acest izvor binecuvintat de Dumnezeu. In apa izvorului pe care l-a descoperit imparatul Leon, se pot vedea si pesti rosii cu dungi albe, amintirea minunii pestelui sarit din tigaie, semn prevestitor al cuceririi Constantinopolului de musulmani la anul 1453. Atunci, spune traditia, la o masa, un preot a spus ca turcii vor cucerii capitala Bizantului, cind o fi sa sara pestele prajit din tigaie si o sa inoate. Si chiar asa s-a intimplat. De o frumusete aparte, micutele vertebrate, se ridica la suprafata izvorului, a carui sursa se pierde undeva sub biserica, si par a fi curiosi de venirea oricarui grup de pelerini. Se rotesc prin apa limpede, dupa care dispar in bezna. Pentru romani, o alta adevarata minune este si aceea ca, toate pomelnicile si rugaciunile pe care le lasa turistii sau pelegrinii la Izvorul Tamaduirii, sint citite si pomenite de preotul ortodox roman din Istanbul. Tot aici, sint mormintele patriarhilor ortodocsi ingropati aici de generatii intregi. Unii dintre ei, despre care nu mai stim aproape nimic, au fost adevarati martiri, traind in mijlocul mulsulmanilor, fiind, nu de putine ori, batjocuriti si ucisi.
Traditia despre biserica Izvorul Tamaduirii
Conform traditiei, cu putin timp inainte de a ajunge imparat, Leon cel Mare (457-474) se plimba prin padurea din apropierea Constantinopolului (actualul Istanbul). La un moment dat a intilnit un orb ratacit, care l-a rugat sa-i dea apa si sa-l calauzeasca pe drumul spre cetate. Leon a patruns in desisul din apropiere, dar nu a gasit nimic. Pe cind se intorcea, a auzit-o pe Maica Domnului spunindu-i: „Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape! Patrunde, Leone, mai adinc in aceasta padure si luind cu miinile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati”. Leon a facut intocmai, iar orbul a inceput sa vada. Dupa ce a ajuns imparat, Leon a construit linga acel izvor o biserica. La rindul sau, imparatul Justinian (527-565) care suferea de o boala grea si s-a vindecat dupa ce a baut apa din izvor a construit o biserica si mai mare. De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli si a tamaduit diferite rani, molime si alte suferinte. Astfel, a fost statornicita o zi in care toti sa-si aduca aminte de coborarea in istorie a Fecioarei Maria. Sarbatoarea de astazi este mai mult decit celebrarea unei minuni, pentru ca in lumea de dupa Invierea lui Hristos, o simpla fintina a devenit locul unei prezente. Izvorul din Constantinopol nu mai e un simplu izvor, o apa buna de baut. E un loc al cerului. Pentru ca, dupa ce Iisus s-a inaltat promitind totusi ca ramine pe pamint, fiecare loc de aici, de jos, este un semn al unui loc de sus. Si legatura cu cer, scara pe care urca sufletul, este fiecare dintre noi, aflat in relatia personala cu Mintuitorul Hristos. Multi crestini ies astazi la mormintele celor dragi pentru a da de pomana, a ingriji locurile de veci.