Jale la Ghimeș!

• două case au fost smulse din pămînt de ape și alte două sînt aproape prăbușite • în centrul comunei Ghimeș, alte 15 case au fost inundate, gardurile culcate la pămînt și animale înghițite de viitură • aproape o sută de oameni și-au pierdut agoniseala de-o viață într-o secundă și au rămas doar cu hainele de pe ei • ulița din satul Bolovăniș a dispărut și în locul ei curge un pîrîu învolburat • podul de beton care leagă centrul comunei de satele Bolovăniș și Răchitiș a fost luat de ape • peste 3.000 de suflete au rămas izolate și nu au alimente, apă și medicamente • alte cîteva sute de țărani din satul Buha nu mai au cum să ajungă în comună • cadavrul țăranului din Ghimeș înecat în Trotuș a fost descoperit ieri dimineață la Agăș

Un adevărat dezastru a avut loc în județul nostru în urma ploilor torențiale din ultima săptămînă. Bilanțul este de-a dreptul tragic: un mort, trei accidentați, două case smulse din temelii, alte cîteva zeci de locuințe distruse aproape în totalitate. Și spaimă, multă spaimă. Oamenii sînt îngroziți de ceea ce au trăit în ultimele șapte zile. Frica i-a cuprins pe toți pare să fi cuprins pe toată lumea. De la primar pînă la cei mai mici copii. Femeile plîng în hohote, strîngîndu-și copiii în brațe numai cînd se uită spre cer și văd că nori negri amenință din nou. Și pe bună dreptate. După doar cîteva minute de ploaie, torenții se reactivează și începe potopul.

Cea mai gravă situație din tot județul Bacău s-a înregistrat în comuna Ghimeș Făget. Aici ploile au făcut ravagii peste tot. Mai multe cătune au fost practic acoperite de ape. La fiecare metru zărești grădini inundate, oameni care scot mîlul de prin case. Animale nu mai sînt aproape în nici o gospodărie, iar garduri nu mai vezi nicăieri.

are foto, cod „poto7” Apele i-au distrus locuința Emiliei Șinca

foto, cod „poto5” – Casa familiei Raduly stă să cadă

„Avem nevoie de o mașină de calmante și de case noi”

Încă de dimineață am plecat către Ghimeș să vedem dezastrul produs de furtuni și ploi. Două zile la rînd primarul ne-a declarat telefonic că nu mai știe încotro să apuce, că la el în comună e dezastru, iar vremea rea pare să nu se mai termine. De la intrarea în sat, primul semn al dezastrului. Un pod peste care trece șoseaua națională care leagă județul Bacău de Miercurea Ciuc stă să cadă.

Lumea este deja adunată acolo și privește înmărmurită cum rîul Trotuș vine la vale cu putere și sapă adînc în pămînt.

O privire rapidă de o parte și de alta a podului te îngheață. Apele au rupt deja vreo cinci metri de pe ambele maluri. Brazi foarte înalți s-au prăbușit în apă. Oamenii i-au legat cu șufe groase pentru a nu o lua la vale pe apă și, astfel, să obtureze alte albii înguste și să producă noi inundații. Majoritatea celor prezenți privesc cu atenție de partea cealaltă a podului. Mă uit și eu într-acolo și observ rapid că un picior de pod, gros de vreo zece metri, nu mai există. „Marți dimineață s-a prăbușit blocul de beton și a venit primarul cu locuitorii din comună și au pus brazi ca să sprijine podul. Se poate prăbuși oricînd și, după cum vedeți, deasupra trece șoseaua”, ne-a explicat un muncitor de la Societatea Drumuri Naționale.

Îi las pe oameni acolo și plec mai departe, spre inima comunei. Zăresc din mașină curtea unui țăran care, practic, este acoperită de apă. Gardul se mai vede doar jumătate, iar proprietarii stau pe marginea drumului și se uită resemnați la casa în care apa a pătruns peste tot. Cîteva minute mai tîrziu, aveam să-mi dau seama că situația acesto oameni era cu mult mai bună decît a altora.

La primărie lumea sare imediat cînd aude de presă. Încep să arate în mai multe părți de odată, indicînd astfel zonele calamitate. Unul dintre funcționari îmi explică că la distanță de o sută de metri au avut loc inundații serioase. Așa că mă îndrept mai întîi într-acolo.

De la șosea intru pe o străduță în partea stîngă. Prima imagine mă șochează. În față zăresc doar o singură casă rămasă în picioare. În rest, peste tot, nu sînt decît mormane de scînduri, mîl și bălți în care zac fie un televizor, fie scaune, mese sau oale. Tot ce-au avut acei oameni prin casă. Tot este acum îngropat în noroi.

Nici n-apuc să le dau bună-ziua oamenilor că se și apucă de plîns. „Uite dom’le ce-am pățit. Ne-au înghițit apele. Ce ne facem noi, că am muncit o viață degeaba. Apa ne-a luat tot din case, nu mai avem ce mînca. Ne plîng copiii de foame și n-avem nici apă să le dăm”, aud de la mai multe femei care au început să țipe și să se vaite.

Încerc să iau lucrurile metodic, însă îmi dau seama că n-am cum. Nimic nu mai este în ordine. Unii aproape că nu mai știu un le sînt casele sau ce-a mai rămas din ele. Încerc să intru printre oameni, dar noroiul mi-a ajuns deja la genunchi. Așa că mă opresc.

Prima cu care reușesc să vorbesc cît de cît în liniște este Emilia Șinca, de 53 de ani. Femeia stătea în fața casei, cu hainele pline de mîl. A început să-mi spună că e bucuroasă că i-a rămas bordeiul în picioare. Porcul și cele 30 de păsări i-au fost luate de ape. Televizorul mi-l arată la vreo zece metri depărtare, în mîl. Apoi mă invită în casă. Covoarele stau grămadă în fața locuinței, iar înăuntru toate oalele și borcanele cu de-ale gurii sînt cocoțate pe sobă. Masă nu mai are, nici scaune. „A mai venit apă pe aici, domnu’, da’ niciodată în halul ăsta. Mi-a luat tot din camară. Joi, pe la ora 10.00 am auzit cum tună cu putere. Apoi a început să plouă și în cîteva minute era apă peste tot. Vecinii au început să țipe și să strige să ieșim din case. Cînd am dat să ies, a venit puhoiul. N-am avut ce să salvez. Am ieșit cu soțul și ne-am uitat cum se duce totul pe apa Bolovăniș la vale. Avem nevoie de case noi. Nu vrem să ni le facă nimeni, ni le ridică, noi. Daă să ne dea pămînt. Și o mașină de calmante, că sîntem speriați ca vai de noi”, mi-a spus Emilia Șinca, apoi nu s-a mai putut abține și a început să plîngă.

Dau să merg la o altă locuință, din care a mai rămas doar jumătate. Arată ca un om fără o mînă sau un picior. E sprijinită de pămînt într-o coastă și e gata să cadă. Aflu de la oameni că posesorul e dus cu femeia la căminul cultural. „Le-a fost frică să mai doarmă înauntru și au dormit azi noapte în cămin. Nu mai au nimic”, îmi spun oamenii. Casa e la vreo 20 de metri de mine și calc cu atenție printre copaci, pietroaie și mîl. Nu pot să merg pentru că mă afund în mizerie. Un țigan mai vînjos se oferă să mă ducă în spate. Îl refuz, dar lumea aproape că mă ia pe sus. În cîrca țiganului ajung la locuința vizată. La cîteva secunde după aceea apare și proprietarul. Andrei Raduly are 41 de ani și trei copii. Au rămas de joi dimineață sub cerul liber. Ditamai bărbatul își pune pumnii la ochi și începe să plîngă și el. „Ce mă fac, omule, că n-am nimic? Nici o cană nu mi-a rămas. Cine-mi dă mie și la copii de mîncare? Nu ne ajută nimeni, că sîntem țigani. Noi nu facem parte din lumea asta”, plînge omul.

Îl las și pe el cu vecinii și mă rog de țigan să mă ia iar pe umerii lui.

are foto, cod „poto10” – Nicolae Bordijan s-a trezit într-o secundă fără casă

Mă duce pe un teren viran și mă lasă acolo. „Aici a fost o casă. E casa fratelui meu”, îmi spune bărbatul. Imediat strigă în ungurește către un grup de săteni care se învîrteau cu lopețile în mînă în jurul unui morman de lemne. Un tînăr subțirel, încălțat cu cizme de cauciuc, se apropie de noi. După el toată gloata. Îmi spune că-l cheamă Nicolae Nordijan și are doar 27 de ani. Soția lui este și ea la căminul cultural. „Ea are 21 de ani și joi, pe la 10.30, era în casă și se chinuia să o adoarmă pe fetița noastră, Angelica, de un an jumate. N-a auzit că vine apa. A sărit lumea dimprejur și le-a scos afară din casă. Au fugit desculțe. În următoarea secundă apa a smuls casa din pămînt și a dus-o la vale. La cîțiva metri nici nu se mai vedeau pereții. Nici fundația nu mai este. E ca și cum n-ar fi fost aici. Nu mai avem haine, decît cele de pe noi. Nici documente n-am. S-a dus totul”, ne povestește bărbatul, uitîndu-se în pămînt resemnat.

Oamenii mă roagă să le spun celor de la Bacău că ei mor de foame și de sete. „Să ne aducă cineva măcar apă”, îmi cer ei aproape implorînd. Le promit că o să scriu despre drama lor și îi las lîngă casele lor sau, mai bine zis, ce-a mai rămas din ele.

are foto, cod „poto” – Mulți țărani din centrul comunei Ghimeș au rămas sub cerul liber

După cîțiva metri ajung la pîrîul Bolovăniș, un afluent al Trotușului. Lîngă mine, cîțiva localnici îmi explică că era un firicel de apă și acum este atît de mare că distruge tot în cale. La cîțiva metri mai încolo, cineva îmi arată locul în care, cu o săptămînă în urmă, Dezideriu Șinca, un bărbat din comună, a fost înghițit de ape. Chiar ieri, cadavrul lui a fost găsit la vreo trei sute de metri de primăria din Agăș, adică la vreo 17 kilometri depărtare. Corpul neînsuflețit a fost depistat din întîmplare de niște țărani din Agăș, care au alertat imediat primăria și postul de poliție din localitate. Cadavrul a fost dus tot ieri la Morga din Onești. După ce ascult poveste despre cum a murit Dezideriu Șinca, cîteva femei, printre care și Ecaterina Rupi, de 34 de ani, mă chemă să văd cum i-a intrat pîrîul în casă.

are foto, cod „poto8” – Pîrîul Bolovăniș s-a transformat în groaza soților Rupi

Nici bine n-am intrat în ograda ei, că din spatele curții răzbat bubuituri puternice. Mă îndrept într-acolo și-l găsesc colo pe soțul ei care, împreună cu un alt sătean, încerca să îndrepte gardurile și să le lege de niște bare groase de metal. „Ați venit să ne ajutați? – mă întreabă unul dintre ei nervos. Dacă nu, mai bine plecați, că de promisiuni sîntem sătui. Lumea asta ne tratează de parcă noi sîntem vinovați de toată nenorocirea asta. Ăia la București se laudă că ne ajută, ăștia de la primărie spun că ăia de la București nu le dau nimic. Și noi stăm și suferim”, aproape că urlă bărbatul la mine.

Trei mii de suflete izolate de lume de o săptămînă

Mă îndrept apoi către sediul primăriei. Nu-l găsesc pe primarul Dumitru Balcan, despre care ceilalți din instituție îmi spun că e plecat prin localitățile afectate de inundații. Îl așteaptă în fața clădirii și o comisie de la Consiliul Județean și Prefectură, venită iar pentru a vedea care este situația în teritoriu. Cînd mă pregăteam să plec, să văd cum e în satele e Răchitiș și Bolovăniș, izolate de o săptămînă de restul comunei, apare și primarul. „Ați văzut ce dezastru e în centrul comunei. Oamenii ăștia trebuie ajutați. Noi nu avem bani pentru ei. I-am cazat în căminul cultural, am mers și am scos cîteva familii din casele inundate, le-am transportat o parte din bunuri celor care au mai putut salva ceva, dar, în rest, nu avem cum să-i ajutăm. Aici nu cred că ar trebui să se țină cont de nimic: nici că-s țigani, nici că nu știu ce trebuia să facă. Sînt într-o situație fără ieșire și avem nevoie de ajutor de la București”, a spus primarul.

Împreună cu el și cu comisia de la Bacău am plecat cîteva minute mai tîrziu în satul Bolovăniș. Primarul ne avertizase că de la un punct nu se mai poate trece, de unde podul de beton, care lega cele două localități de comună, s-a prăbușit.

Ca să ajungi la Bolovăniș trebuie să părăsești șoseaua principală la doar trei, patru sute de metri mai departe de primărie. Drumul de țară se îngustează după numai cîțiva matrei. Pe partea stîngă pîrîul Bolovăniș coboară la vale cu o viteză năucitoare. Imediat apar și primele semne ale dezastrului. Bucăți mari din drum au fost mîncate de ape. Odată cu ele s-au prăvălit în pîrîu și copacii de pe marginea drumului. Tot ca o măsură de precauție, copacii căzuți sînt prinși cu sîrme groase de arborii rămași în picioare de pe marginea cealaltă de drum Sînt nevoit să mă dau jos din mașină ca să continui drumul. La un moment dat sîntem obligați să ne oprim definitiv. La nici un kiloemtru depărtare de șosea. În fața noastră un hău, prin care curge o apă care, fără exagereare, ajunge Trotușul ca dimensiune. „Aici era podul de beton, lung de vreo 20 de metri. Sîmbăta trecută, cînd a plouat foarte tare, apele s-au umflat și au rupt pur și simplu construcția. Întîi a căzut jumătate din pod și, o zi mai tîrziu, s-a surpat și restul. De atunci, adică de o săptămînă, nimeni de dincolo de mal nu mai poate veni în comună”, îmi povestește primarul Balcan.

are foto, cod „potop” – Podul dinspre Bolovăniș a fost înghițit de ape

Podul care s-a prăbușit făcea legătura între comună și satele Bolovăniș și Răchitiș, ultimul aflat la 15 kilometri depărtare. În primul sat locuies 620 de familii, iar la Răchitiș sînt încă 220 de case. Dumitru balcan spune că în cele două localități izolate trăiesc nu mai puțin de 3.200 de oameni. „Nu au nici apă de băut, pentru că cele mai multe fîntîni au fost inundate de viituri. Nu le-a dus nimeni de o săptămînă alimente și, pentru cei care s-au îmbolnăvit, medicamente. Sînt, pur și simplu, rupți de restul lumii”, spune primarul.

La un moment dat văd mergînd pe lîngă un gard un tînăr. Se ține în permanență de gard și, la un moment dat, sare peste uluci și dispare într-o curte. Apoi mă lămurește cineva că așa fac toți țăranii care vor să treacă la vale, în comună. Puțini însă au curajul să meargă pe bucățile de pămînt care au scăpat de furia apelor. Nu sînt mai late de 30 de centimetri și riscă să se surpe oricînd. Nici din partea cealaltă a podului nu riscă nimeni să treacă la ei. E mult prea riscant, iar apa pare că se mărește de la zi la zi.

Mă uit apoi din nou la podul de beton care zace în apă. Primarul și viceprimarul din Ghimeș spun că singura variantă pentru a ajunge la cele peste 3.000 de suflete din satele Bolovăniș și Răchitiș este construirea unui nou pod. Numai că bani nu sînt, semne că autoritățile de la București sînt dispuse să aloce fonduri nici atît, cel puțin deocamdată. În plus, vremea continuă să creeze serioase probleme. În jurul orei 14.00, deasupra comunei Ghimeș se abătuseră nori negri. Semn că ploaia dădea din nou tîrcoale.

În satul Bortoșeni nu mai există uliță

Întrebat de membrii comisiei de la Bacău, primarul Balcan contabilizează într-o clipită podurile care s-au prăbușit doar pe drumul dintre comună spre cele două sate. În afara podului de beton, la o distanță de circa trei kiloemtri, s-a mai năruit sub ape un pod, tot de beton. Un altul a fost înghițit în porțiunea denumită „La Feraru” și, la alți cîțiva kilometri distanță, aproape de intrarea în satul Răchitiș, încă un pod, de dimensiuni apropiate celui lîngă care ne aflam.

Cineva îl întreabă pe primar unde mai sînt zone cu probleme, iar Dumitru Balcan își pune mîinile în cap. „E dezastru peste tot, oameni buni. Nicăieri nu a rămas loc neinundat”, spune el disperat, apoi se întoarce încercînd să stabilească unde să ne ducă mai întîi.

De la Bolovăniș ne îndreptăm către satul Bortoșeni. Pe șosea nu este nici țipenie de om. Oprim la circa cinci minute de mers cu mașina. Într-o primă fază zăresc un rîu și întreb pe cineva ce apă este. „E ulița, domnu'”, îmi spune respectivul, după care îmi explică ce s-a întîmplat. Satul Bortoșeni este situat la poalele unui deal și toate casele sînt așezate în pantă. Ulița dintre case, nu mai largă de patru metri, s-a transformat duminica trecută în pîrîu. „A început de lunea trecută să plouă, dar apa s-a dus la vale. Sîmbătă seara, însă, a început să plouă și mai tare, iar duminică parcă era sfîrșitul lumii aici. Am 77 de ani, dar niciodată n-am mai văzut așa ceva. Apele au luat tot încale, pămîntul se rupea și în urmă au rămas gropi adînci de cîțiva metri. Vedeam cum se crapă ulița, iar casa noastră se îndepărta de cea a vecinilor de peste drum”, ne-a povestit Maria Șerban, o unguroaică care se exprima cu mare greutate. Bătrîna încerca să-și stăpînească mîinile tremurînde și era mereu liniștită de soțul ei, Gheorghe Șerban.

are foto, cod „poto9” – Ulița satul a fost acoperită de ape

Pînă să înceapă ploile puternice, pe lîngă ulița îngustă era un firicel de apă. De ani de zile era așa, iar pîrleazul putea fi trecut fără probleme cu piciroul și de un copil. După ce a venit potopul, pămîntul s-a crăpat, iar apa a acoperit tot drumul. A mai rămas doar o palmă de pămînt, pe lîngă gardurile țăranilor, pe care se poate trece. Oamenii au pus de la porțile lor către bucata îngustă de pămînt scînduri, ca să poată ieși la șosea. Mersul prin acea porțiune este o adevărată aventură.

„Aici chiar că nu știu ce putem face. Ulița este prea îngustă ca să poată intra un utilaj, să niveleze pămîntul. Și, oricum, chiar dacă am vrea să intervenim, tot nu putem face aceasta pînă nu stă ploaia și apele se vor retrage. Avem aici circa 30 de familii care cu greu pot ajunge în comună”, ne-a explicat primarul din Ghimeș.

De aici am coborît la șosea și ne-am îndreptat către satul Buha, un alt cătun din comună în care apele au înghițit tot ce le-a ieșit în cale. Și aici imaginile sînt de-a dreptul terifiante. Peste tot vezi garduri rupte, leșuri de animale înecate, iar oamenii încearcă zadarnic să șteargă urmele dezastrului. Bărbați, femei și copii umblă cu cizme de cauciuc. Măturoaiele au fost cocoțate în cuie și toți muncesc cu lopeți și cazmale. Și aici, peste tot e numai mîl. Am intrat într-o casă unde noroiul îți ajungea pînă la genunchi. Proprietarii plîngeau unul pe umărul celuilalt. „Ne-au distrus apele tot ce-am avut. Mai bine ne luau și pe noi, că oricum nu ne-a rămas nimic pe lumea asta”, se plîngeau cei doi soți. Singurele rămase la locul lor erau paturile, însă peste ele apele adunaseră scaune, o sobă și alte lucruri de prin casă. Porcii, vaca și păsările fuseseră luate de apă. Nici aici gardurile nu mai erau în picioare. Grădinile de zarzavat, și așa puține, au fost și ele compromise.

are foto, cod „poto2” – apele au intrat prin toate cotloanele, spre disperarea localnicilor

Într-o altă locuință, pereții erau pe jumătate mîncați de ape. Proprietarii se plîngeau că nu le-a mai rămas nimic. În situația lor, în restul satului, alte circa o sută de familii sînt în aceeași situație. Țăranii ne-au spus că speră ca autoritățile de la Bacău să ceară sprijin de la București pentru a-și putea reface gospodăriile distruse. Oamenii sînt convinși că bani se vor da doar dacă mai marii Prefecturii și cei ai Consiliului Județean se vor deplasa în comună. „Altfel n-au de unde să știe ce tragedie e la noi aici. Să vină și la noi, că avem nevoie de ajutor. Să ne ajute și ei, cum i-am votat și noi”, ne-au spus unii localnici.

Din satul Buha mă întorc în centrul comunei. Aici o zarvă de nedesris. Oamenii din zona calamitată se roagă de localnicii care au case mai la stradă să îi lase să-și întindă la uscat lucrurile pe care le-au mai putut salva de furia apelor. În spatele acestor case, alți localnici se chinuie să scoată mizeria de prin case. Alții, care au casele chiar lîngă pîrîu, încearcă să pună diguri din lemn doar, doar apele nu vor mai da buzna în locuințe la viitoarea ploaie. Toți se chinuie să refacă ceea ce au pierdut în urma inundațiilor. Cei mai mulți, însă, stau pur și simplu jos, pe malul drumului, și așteaptă sprijin de la autorități. Sau de la semenii lor. Pentru că au rămas, după cîteva zile de coșmar, sub cerul liber. (Eduard ADAM)

de pus pe raster

Alarmă de gradul zero la Direcția de Sănătate Publică

Cea de-a doua viitură care joi noapte a măturat în cale gospodăriile

din comuna Ghimeș i-a alertat pe specialiștii compartimentelor de

Supraveghere a Sănătății, Epidemiologie și Igiena Mediului din

cadrul Direcției de Sănătate Publică (DSP) Bacău. Echipe mixte de medici și asistenți medicali din Moinești și Bacău au descins în comuna lovită de ape pentru a depista persoanele care au intrat în contact cu mizeriile aduse de vîltoare. „90 de localnici cu vîrste între 5 și 55 de ani care și-au curățat casele de mîl, grajdurile și closetele vor fi vaccinați împotriva febrei tifoide. 15 dintre fîntînile oamenilor din Ghimeș au fost inundate și am fost nevoiți să depistăm alte surse de apă potabilă. Am recoltat probe de la fîntînile neinundate pentru ca în timp foarte scurt sătenii să știe care sînt puțurile bune, iar la cele acoperite de ape am făcut dezinfecție cu clor”, ne-a declarat dr. Angela Aflorei, director adjunct DSP. Astăzi și mîine, echipele DSP vor fi pe teren în zonele inundate, principala preocupare a acestora fiind monitorizarea surselor de apă pentru evitarea îmbolnăvirilor de hepatită, boli diareice acute, sau febră tifoidă. (C.D.)

de pus pe raster

Ajutoare de la Crucea Roșie pentru sinistrați

Reprezentanții filialei băcăuane de Cruce Roșie au împărțit ieri

ajutoare sinistraților din comuna Ghimeș. 30 de familii din satul

Făget, lovite de pîraiele umflate, au primit îmbrăcăminte, încălțăminte și pături. „O familie din cele ajutate de noi a rămas fără casă și cei trei membri ai săi au fost adăpostiți în Căminul Cultural. Alte cinci familii nu mai pot locui în case pentru că locuințele le-au fost împresurate de ape. Cînd ne-au văzut sinistrații,

au spus că nu credeau că vor primi vreun ajutor și, oricum, și-au

pierdut speranța că își vor construi casele susținuți de stat”, ne-a

declarat Marcel Babliuc, președintele Crucii Roșii. Acțiunea de

împărțire a ajutoarelor în mijlocul familiilor lovite de inundații este

cea de-a doua derulată de Crucea Roșie în această săptămînă.

Luni, reprezentanții societății umanitare au împărțit ajutoare la 25 de

familii din comuna Brusturoasa. (C.D.)