Ordinea si linistea sarbatorii prilejuita de Hramul Sfintei Parascheva, in Iasi, au fost asigurate, in acest an, de 500 de jandarmi, dintre care 350 de la Gruparea Mobila de Jandarmi din Bacau. Serbarile dedicate acestui eveniment s-au incheiat, iar misiunea militarilor bacauani poate fi considerata indeplinita. I-am vazut la lucru si in acest an, pe strazile pe care zeci de mii de credinciosi au fomat cozi de kilometri pentru a ajunge, in final, sub baldachinul de linga Catedrala mitropolitana unde s-au aflat timp de mai multe zile si nopti moasttele Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, dar si ale Sfintului Policarp, episcopul Smirnei, „roditor in toate cel bune”. Iam vazut si in preajma catedralei, unde sute de credinciosi roiau in jurul tarabelor cu obiecte de cult, a butoaielor cu agiazma sau a preotilor care ofereau, de la Muntele Athos, mir, tamiie si pietricele de la Manastirea Sinai. Ziua de 14 octombrie a fost precedata, in Iasi, de procesiuni cu moastele celor doi sfinti si de slujbe arhieresti. Joi seara, la rind se aflau 20.000 de oameni, in timp ce vineri dimineata peste 30.000 de pelerini asteptau sa se inchine moastelor. „Pina vineri la prinz – ne spunea maiorul Marius Taranu, ofiţer de relatii publice la Gruparea Mobila de Jandarmi Bacau -, circa 100.000 de credinciosi au trecut prin baldachinul in care s-au aflat moastele celor doi sfinti. Rindul de pelerini a fost, vineri dimineata, de trei kilometri. Obiectivul nostru a fost, mai mult ca oricind, ordinea, astfel incit am avut putine evenimente neplacute, cele mai multe datorate slabiciunii fizice a unor pelerini, pentru care a fost nevoie de ingrijiri medicale”.
An de an, pelerinii vin la Iasi din toata tara, ba si din strainatate, si sint oameni de toate conditiile, din toate paturile sociale. Sarcina jandarmilor nu este usoara. Bine facuti fizic, barbati in toata putearea cuvintului, in uniforma, cei mai multi, dar si in civil, jandarmii fac fata puhoiului care are, parca, tendinta de a invada intr-un singur moment careul cu moaste. Iasiul este, in toate aceste zile, un furnicar de oameni. In preajma Mitropoliei, adunatura este si mai pestrita, pentru ca acolo este organizat tirgul de odoare si obiecte sfinte. In furnicarul diurn, prezenta jandarmilor devine linistitoare. Tupeul unor enoriasi, insistenta cu care oamenii ar vrea sa circule pe oriunde sau a celor care urca spre careul moastelor chiar pe calea de iesire din acel loc, agasantii negustori ambulanti, care vind de la bidoane de plastic pina la buchete de busuioc sau de flori nemuritoare, sint primele semne de inconfort cu care trebuie sa te confrunti in Iasi, in toate cele citeva ore cit te afli acolo. Iar jndarmii indura aceasta situatie permanent. (Petru DONE)
Timp de cincizeci de ani, Polycarp a exercitat o puternică influenţă în poziţia sa de episcop. Totuşi, în cuvintele lui Elliott Wright, “el a fost cel mai gentil… dintre bărbaţi… un studiu de caz în smerenie”. El nu provenea din rândul apostolilor şi, în ciuda relaţiei sale cu Ioan, el nu s-a pus pe picior de egalitate cu apostolii, aşa cum reiese în propria sa epistolă: “Vă scriu aceste lucruri, fraţilor, nu din aroganţă, ci pentru că voi m-aţi rugat. Pentru că nici eu şi nici altul ca mine nu vom reuşi să ajungem la înţelepciunea binecuvântatului şi slăvitului Pavel, care a fost printre voi… şi v-a învăţat, cu fermitate, cuvântul adevărului”.