Joaca de-a reforma

Eduard ADAM

De vreo 15 ani încoace, tot într-o reformă o ținem. Se țin lanț schimbările de prin sănătate, de exemplu, sau din învățămînt, dar nu se vede nici un lucru bun de pe urma acestora. Și, sincer, la cum decurg lucrurile în prezent nici nu cred că vom avea parte de ceva bun de pe urma reformării acestor domenii. Ce e mai trist în toată povestea aceasta e că de pe urma schimbărilor de fațadă suferim tot noi.
S-o luăm metodic: în învățămînt, de exemplu, totul a ajuns de neînțeles. Cum poți să aduci în fața copiilor nu știu cîte abecedare? La ce bune atîtea manuale alternative, cînd literele sînt aceleași?! Am avut surpriza să remarc deunăzi, uitîndu-mă pe abecedarul fiului unui prieten, că alfabetul începe cu „v”. Da, nu rîdeți, este adevărat! Iar litera „a”, despre care cu toții știm că am învățat-o prima la alfabet, este, în cartea amintită, undeva pe la coadă. Să nu-mi vină să cred! Sincer, pe mine personal m-a băgat în ceață abecedarul acela. Nu mi s-a părut nicicum că schimbarea adusă ar veni cu ceva benefic pentru un copil care ar învăța după ea. O schimbare, aș spune eu, de dragul schimbării.

La fel este și în sănătate. Am văzut acum două zile, în articolul unui coleg, că o doamnă ajunsă șef peste sistemul sanitar băcăuan s-a înverșunat împotriva mizeriei și dezordinii din Spitalul Județean. Foarte bine, iar dacă e gata să o țină cu ordinea pînă la capăt, eu o să fiu primul care o va susține. însă nu pot să nu spun că nu introducerea unor cartele pentru restricționarea accesului unora în nu știu ce clădire este primul pas care trebuie făcut. Sincer, cred că mai bine ar fi ca tuturor cadrelor medicale să li se ceară să învețe să se comporte omenește. Să nu mai condiționeze actul medical de primirea șpăgii. Să nu mai țină pacienții pe la uși cu orele. Să nu mai mănînce din mîncarea bolnavilor. Să facă eforturi cei din conducere să aducă medicamente suficiente, să vină cu dotările necesare, și pot să dau scris că și oamenii își vor schimba opinia față de sistem, dar mai ales față de cei care lucrează aici.

Cred că reformele astea despre care auzim de mulți ani încoace sînt, de fapt, acțiuni cu care unii șefi au încercat să ne păcălească că fac și ei ceva. Și-și merită, desigur, leafa grasă primită de la stat. Despre „minunile” făcute în sănătate, în învățămînt și în alte domenii vorbește de la sine realitatea de zi cu zi. Elevii cad pe capete, tot mai mulți în fiecare an, la Testarea națională și la Bac. Semn, aș zice eu, că schimbările aduse în învățămînt le fac mai mult rău decît bine. Că reforma nu și-a atins scopul, adică nu a dus la revigorarea sistemului, ci dimpotrivă.
Vedeați, înainte, saloane întregi în care bolnavii dormeau cîte doi sau trei în pat? Nu cred. Acum, însă, numărul de paturi s-a redus, c-așa au fost planurile de reformă. într-un final, unii au înțeles că a fost o măsură greșită și spun că se va reveni la vechea structură. Pînă se va ajunge acolo, cred cei care au făcut prostii ar trebui să răspundă. Pentru că s-au jucat cu destinele unor copii, la fel ca și cu sănătatea multora. Iar dacă un pat îl mai poți pune la loc, destinele unor oameni sînt distruse, și gata. Acei oameni sînt nenorociți pe vecie. Sau nu mai sînt deloc. șefi au încercat să ne arate că fac și ei ceva. Și-și merită, desigu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!