E micuță de statură iar printre cei cu care lucrează, prin natura meseriei, pare un copil pierdut de părinți. Cu toate acestea, e tratată cu deferență de toți cei din jur. În biroul ușor desuet și cu mobilier învechit, așteaptă cuminte interviul cu echipa noastră. E emoționată și ușor uimită că ne-am îndreptat atenția asupra ei, atît de obișnuită să scrie ea despre alții. Ne povestește cu nonșalanță că s-a născut acum …”chestia asta cu vîrsta nu poți s-o treci cu vederea? Știe toată lumea că am cîțiva anișori peste 18″, spune amuzată femeia din fața noastră , care în nici un caz nu-i arată cei peste 18 ani pe care îi are. Își aprinde o țigară, fără teama că încalcă legea cu privire la fumat și ne îndeamnă și pe noi la păcat. A absovit Facultatea de litere a Universității București în 1977, specializarea critic de teatru. Apoi a fost repartizată, sau mai bine spus și-a urmat soțul, actor, la teatrul Mihai Eminescu din Botoșani, unde a lucrat ca referent litarar pînă în 1981. „Atunci soțul meu s-a mutat cu serviciul în Bacău și am venit și eu aici. Pot să spun că am avut unul dintre cele mai interesante itinerarii profesionale: am lucrat pe rînd ca muzeograf la Muzeul de artă, redactor la revista Ateneu, redactor la cotidianul Deșteptarea, șef de secție la muzeul Centrului de cultură și arte George Apostu, secretar literar la Teatrul Bacovia și apoi la Teatrul de Animație, redactor la secția cultură la TV Symbol, apoi din nou redactor la secția cultură la Deșteptarea, iar acum am ajuns aici”. „Aici” înseamnă revista „Ateneu”, unde este redactor-șef.
Se oprește asupra perioadei cînd a lucrat la Centrul de cultură și arte George Apostu. „Am lucrat în perioada cea mai grea, dar și cea mai frumoasă, a instituției. Era chiar la început, cînd își căuta propria identitate. Între timp, și-a găsit-o, dovadă că în prezent este o instituție de prestigiu”, ne-a spus volubilă cea care astăzi își aniversează cei 18 și ceva de ani. Acum este cerberul de la revista Ateneu și recunoaște că a revenit la matcă. „M-am întors acasă. Întotdeauna am trăit cu sentimentul că «acasă», pentru mine, este o revistă de cultură”, spune interlocutoarea noastră. Dansul a fost primul ei vis, neîmplinit din cauza înlățimii. A avut o adevărată obsesie pentru Isadora Duncan, celebra balerină. Teatrul a fost însă prima dragoste. A urmat presa, în ordinea preferințelor, o pasiune constantă. Un loc aparte ocupă în viața ei cărțile „te rog să nu uiți să-i menționezi pe Dostoievski și pe Shakespeare, pe Proust și pe Mateiu Caragiale, Ernesto Sabato și Lampedusa. Iar la muzică trece te rog Bach, vechile romanțe spaniole și jazz-ul. Cred că, dacă ar fi fost să-mi aleg epoca în care să trăiesc, aș fi ales-o pe cea a jazz-ului”, a adăugat volubilă sărbătorita. Îi plac florile cu parfuri tari, cum ar fi tuberozele și crinii, folosește cel puțin trei esențe de parfum odată, în funcție de moment, anotimp și starea personală, și, deși s-a născut iarna, nu-i place acest anotimp pentru că este o ființă solară, căreia i-ar prii să triască undeva, într-o țară cu climă mediteraneană. La categoria pasiuni mai trece pe răboj și filmele, iar la defecte, faptul că nu are simț practic. „Judec oamenii după mine și de aceea nu pot să înțeleg abjecțiile făcute de semenii mei. Am încredere în oamenii care nu-și trădează iubirile, prietenii și profesia și nu suport mitocănia, incultura, impostura și violența”, a mai spus femeia.
Se mîndrește cu trei cărți ale căror autoare este: „Logică de femeie”, apărută în 1999, „Unora la place teatrul”, scoasă pe piață în 2000, și „Magia amintirilor – Convorbiri cu Ilie Boca” editată în 2002.
„Mi-ar place să le fac în continuare bucurii celor doi copii ai mei, Alexandru, care mi-a dăruit și o nepoțică de doi ani și două luni, și lui Vlad Andrei, care, la cei 16 ani, încă mai este pe lîngă mine, acasă. Îmi doresc să nu-i dezamăgesc pe colegii mei de la revista Ateneu, care mi-au acordat încrederea lor. Cred, ca și prințul Mîșchin, că frumusețea și compasiunea vor salva lumea”, a încheiat aniversata de astăzi. Numele ei este Carmen Mihalache și este redactorul șef al revistei Ateneu. La ceas de vîrstă rotundă, redacția „Ziarului de Bacău” îi dorește să-și trăiască viața așa cum își dorește. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns