S-a dus sărmana noastră vacanță și noi nu am putut face nimic să o oprim. Dacă stăm să ne gîndim bine, în mod sigur au fost mai lungi visele anticipate decît vacanța în sine. După ultima zi de școală încheiată cu alai și zarvă la cancelarie, și-a făcut debutul mult așteptata vacanță. Primele zile, majoritatea dintre noi au fost condamnați să ajute la curățenia generală și la pregătirea mesei de Crăciun. Tot la fel de general e și faptul că nimeni nu se declară adînc pasionat de aceste îndeletniciri. Cîteva ore nu strică nimănui să mai învețe cîte ceva în ale gospodăritului, dar, cînd se apropie ora întîlnirilor, sărmanilor oropsiți numai la curățenie nu le stă capul. Evadarea în aceste condiții depinde în mod hotărîtor de cît de silitor ai fost pînă în acel moment și, bineînțeles, de indulgența părinților.
Crăciunul a fost, fără îndoială, cel mai gustat moment, la propriu și la figurat. Am alergat nerăbdători lîngă brad, așa de mari cum sîntem, și am căutat cadourile aduse de Moșu’. Dacă ne-a preocupat cîtuși de puțin și suflețelul nostru, am făcut obligatoriu o vizită la biserică, dar cu mobilul închis, pentru a evita comentariile evlavioșilor din jur. Prima zi se spune că se petrece în familie. De a doua zi nu ne-a mai putut opri nimeni să nu plecăm de acasă. Cu cît sînt mai originale petrecerile, cu atît mai memorabile,amintirile.
Dar a trecut și Crăciunul, și Anul Nou. Cîte regrete! Mai ales cînd îți dai seama că inevitabilul se produce: începe școala! (Roxana POPA)
Lasă un răspuns