Jurnal despre Bacovia (18)

Constantin CĂLIN

în anii războiului și în primii doi ani de după încheierea lui, pe lîngă cei căzuți pe front (N. Vulovici, Mihai Săulescu, Ion Grămadă, I. Trivale), muriseră Nicu Gane, G. Diamandy, Delavrancea, Maiorescu, Coșbuc, Oreste, Barbu Nemțeanu, Petre Locusteanu, Vlahuță, D. Teleor, Al. Macedonski, Gherea. Curînd va muri și Slavici. A dispărut generația clasicilor, s-a rărit și cea următoare, iar sentimentul aproape general era că n-are cine să-i înlocuiască („Și nici o compensație de nicăieri!”), că talente noi, puternice nu se ivesc, că filoanele exploatate pînă atunci s-au epuizat. Critica semnala, exagerînd doar puțin, un fenomen dureros, cel al „secetei literare”, – una „teribilă”, aprecia Ibrăileanu. „Asistăm – spunea acesta – la un fel de amorfism, la o juxtapunere de scriitori, care reprezintă ceva de altădată, dar care nu se mai recunosc într-un tot”. Nu apăruse nici o orientare dominantă, nici o configurație fermă. „Sîntem – scria un tînăr critic – între două epoci: una care s-a încheiat înainte de vreme, din pricina războiului; alta care n-a avut timp să înceapă”. Scriitorii „vechi” nu se puteau adapta, iar cei ce debutaseră în timpul războiului erau considerați „prea șterși” ca valoare literară. Evident, cine credea aceasta nu știa sau nu-și amintea de Bacovia. Și de alții.
Indirect, multe din prognozele asupra evoluției viitoare a literaturii îl excludeau. „Literatura nouă – se anticipa – mai întîi va fi literatura maselor. Individul va dispare, se va topi în mulțime. Sufletul unuia singur nu ne va mai interesa. Ne-am învățat, în anii de luptă, să disprețuim individul. Masa va domina. (…) Nevoile vieții, aspirațiile celor mulți, năzuințele celor din fabrici și din mine vor ocupa planul întîi. Vom avea o literatură socială. (…) Omul, în această literatură, nu va fi poetizat. Idealismul va dispare”. Preferințele publicului – adăuga autorul rîndurilor citate mai sus, sigur că acestea sînt „perspectivele” – se vor îndrepta către literatura cu caracter documentar, diaristică și memorialistică. Jurnalele de război – observa el – „se citesc cu mai multă plăcere, decît literatura propriu-zisă”, de ficțiune. Dintre speciile beletristicii, „favorite” urmau să fie romanul, nuvela, studiul, nu poezia. Aceste anticipări nu erau în nici un fel singulare, ci reprezentau o sinteză a punctelor de vedere existente, la începutul perioadei postbelice, în mediile scriitoricești și jurnalistice, despre mersul literaturii.
în noile condiții, Bacovia apărea dezavantajat și de biografia sa.
„Artistul de mîine” se va ridica de jos, din straturile cele mai adînci ale popoarelor. Va aduce vigoarea, pe care în zadar încercau ceilalți să o înlocuiască printr-o rafinare excesivă. Va cunoaște păsurile mulțimei, de care se va simți legat prin atîtea și atîtea forțe tainice. (…) literatura acestui om va respira mireasma grea, dar sănătoasă a întrunirilor muncitorești”. Bacovia aparținea categoriei rafinaților. E adevărat că el se gîndea uneori la „mulțimea anonimă”, însă, natură de solitar, nu se simțea atras de mase, care altora li se impuneau cu forța unui mit. E imposibil să ți-l imaginezi animat de activismul unor militanți și împărțindu-și ziua „între o întrunire socialistă, într-un club modest și o grandioasă manifestație de stradă”.
Nu în ultimul rînd, Bacovia nu corespundea circumstanțelor momentului din cauza orientării literare, pe care, împreună cu alții, și-o asumase: „simbolismul-decadent”, o mișcare ce „începuse să înflorească înainte de război”. Or, acum se estima că, sub presiunea problemelor serioase, grave, pe care le ridică viața, acesta va fi abandonat. Preponderent trebuia să rămînă romantismul, ca umanitarism și angajare socială. Se anunța și posibilitatea reînvierii clasicismului, „singurul în măsură să dea <> și <>” și, totodată, singurul în acord cu „modestia” la care a obligat războiul.
Ce atu poseda Bacovia din cele cerute? Tristețea, căci – se admitea – „ceva din umbra tristeții de azi se va răsfrînge peste multe generații”. iorescu, Coșbuc, Oreste, Barbu Nemțeanu, Petre Locuste

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!